Înapoi la CUPRINS

 

DOAMNA MARIA

(sceneta)

 

ÎN SUFRAGERIE

 

Ştefan (un copil, elev) îşi face temele stând la o masă (birou).

Tata, un bărbat,  pe a cărui faţă se citeşte că e duhovnicesc, aşezat pe un fotoliu, citeşte ceva de pe o carte duhovnicească (poate fi chiar “PREDICI”).

Ştefan, cu pixul în gură, se munceşte să scrie ceva. Tata îl urmăreşte.

ŞTEFAN: Tată, te rog şi eu ceva. Domnişoara profesoară ne-a dat să facem o compunere şi nu ştiu cum să încep.

TATA: Despre ce compunere este vorba ?

ŞTEFAN: “Maica Domnului – mijlocitoarea creştinilor”

TATA: Maica Domnului... Ce subiect frumos !

ŞTEFAN: Cum  adică “mijlocitoarea”, cum  mijloceşte  Maica  Domnului ?

TATA: Ei... Păi, uite cum. Să zicem că am fi într-o fabrică...

Se închide lent imaginea şi apare o altă imagine: cu o fabrica. În fabrică intră un bărbat grăbit.

 

ÎN BIROUL LUI PAUL ŞI DAN

 

Paul şi Dan sunt colegi de birou. Tineri amândoi la 25 – 30 de ani. Paul are o figură mai blândă. Dan, un tânăr obişnuit. Fiecare are biroul lui, încărcat cu hârtii, dosare; pot fi şi calculatoare. De regulă, mişcările celor doi sunt lente, fireşti, cu pauze (mişcări de birocraţi).

 

Paul, cu un buchet de flori în mână, intră grăbit pe uşă.

PAUL: Bună dimineaţa, Dănuţ ! Am întârziat. Aşează florile pe birou şi grăbit se pregăteşte de lucru.

DAN: Aşezat la biroul lui. Cu o cafea în mână. Bună, Paule. Se uită mirat la Paul. Ce faci ? Mi-ai adus flori ?

PAUL: Zâmbind. A, nu sunt pentru tine. Ai uitat? Azi e ziua doamnei Maria, şefa noastră.

DAN: Cu o figură de uituc. Aaaa...Daaa... Am uitat. Duce mâna la frunte. Dă din cap, gânditor. După o câteva clipe. Auzi, de ce eşti tu mereu, aşa, atent cu şefa? Pentru că e mama domnului director ?...

PAUL: Nu din cauza asta. Tu ştii ce frumos se poartă cu noi, chiar dacă noi stăm mai rău cu o lucrare şi nu o rezolvăm la timp, dânsa întotdeauna ne-a luat apărarea în faţa directorului. Se poartă ca o mamă cu noi. De căte ori trebuia să fim sancţionaţi... De aceea îi port respect.

DAN: Gânditor. Aşa este..., aşa este... Du-te şi du-i florile !

 

ÎN BIROUL DOAMNEI MARIA

 

Doamna Maria – o femeie mai în vârstă, în jur de 50 de ani. Pe faţa ei luminoasă se citeşte blândeţea, bunătatea.

Doamna Maria este aşezată la un birou pe care sunt dosare, un calculator şi alte instrumente de birou.

Imagine cu Paul care bate la uşă. Intră.

PAUL: Emoţionat. Sărut mâna, la mulţi ani ! Ştiţi... azi e ziua d-voastră şi vreau să vă zic şi eu “La mulţi ani !”

Oferă florile. Sărută mâna. Din partea mea... şi-a lui Dan.

DOAMNA MARIA: Aaaa... Mulţumesc Paulică. Tu întotdeauna ai fost atent cu mine... şi anul trecut, şi de-atâtea ori. Admiră florile, le aşează într-o glastră. Ce frumoase sunt... ca sufletul tău. Ia loc. Stai să te servesc şi eu cu ceva.

PAUL: Lăsaţi... Mulţumesc... Ia o bomboană. Mai am de lucru. Vreau să finalizez lucrarea.

DOAMNA MARIA: Senină. Da, trebuie încheiată. O va cere directorul. Dar o să te mai ajut şi eu.

Se închide lent imaginea.

 

ÎN BIROUL LUI PAUL ŞI DAN

 

Intră Paul fericit.

DAN: Cum a fost ?

PAUL: Ca de obicei. Se poartă ca o mamă.

Se apucă de lucru (se uită pe nişte dosare, mai scrie ceva, eventual la calculator. La un moment dat, cu fruntea în mâini, cade pe gânduri.

DAN: Ce-ai căzut pe gânduri.

PAUL: Sprijinindu-şi capul cu o mână. Trebuie să-mi vopsesc maşina şi nu stau bine cu banii.

DAN: Lucrând. Şi de ce n-o vopseşti aici în fabrică. Te-ajunge mult mai ieftin. Vorbeşti cu directorul.

PAUL: Se înseninează. Ştii că bine zici. Mă duc la director. Se ridică. Da, dar o să mă întrebe cum stau cu lucrarea. Se aşează. Dar încerc. Iar se ridică. Pleaca la director.

 

LA DIRECTOR

 

Secretara - o persoană mai cochetă, îmbrăcată decent.

Directorul – un bărbat la cca 30 de ani, în costum (eventual cu cravată), cu ochelari, cu figură sobră şi distinsă

Paul vorbeşte cu secretara.

PAUL: Aş vrea să intru la domnu director.

SECRETARA: Stai un pic ! Se ridică. Intră la director. Se adresează directorului cam din uşă. Paul de la personal vrea să vorbescă cu d-voastră.

DIRECTORUL: Cu mapa în faţă, cu un pix în mână, plimbându-şi ochii pe hârtii, nici nu-şi ridică măcar capul. N-am timp. Altădată.

SECRETARA: Inchide uşa şi i se aderează lui Paul. E ocupat. Vino mâine dimineaţă, poate e mai liber.

PAUL: Bine, mulţumesc ! Pleacă un pic dezamăgit.

 

ÎN BIROUL LUI PAUL ŞI DAN

 

DAN: Ai rezolvat ?

PAUL: Absent, cu ochii pe monitor şi pe hârtii. Era ocupat. A zis să mă duc mâine.

 

A doua zi.

Apare scris pe ecran: “A doua zi...”

Imagini mute: Directorul gesticulează din cap şi din mâini, vrând să spună: “N-am timp !”. Secretara, adresându-se lui Paul, ridică din umeri vrând să spună: “Vino mâine !”.

Paul pleacă dezamăgit.

 

A treia zi.

Apare scris pe ecran: “A treia zi...”

Imagini mute: Directorul gesticulează din cap şi din mâini, vrând să spună: “N-am timp !”. Secretara, adresându-se lui Paul, ridică din umeri vrând să spună: “Vino mâine !”.

Paul pleacă dezamăgit.

 

A patra zi

 

ÎN BIROUL LUI PAUL ŞI DAN

 

DAN: Cu hârtiile în mână. Ce-ai mai făcut cu audienţa, te-a primit directorul ?

PAUL: Dă din cap. Nu.

DAN: Cu ochii aţintiţi către Paul. Auzi, de ce nu apelezi tu la doamna Maria ? E mama domnului director !

PAUL: Cu ochii în hârtii. Nu îndrăznesc.

DAN: Dar ştii cât de cumsecade este şi dornică de a ajuta. Pentru noi e ca o mamă. Ba chiar se supără atunci când nu-i cerem ajutorul.

PAUL: Pe gânduri. Mişcat de ceea ce ia zis Dan, prinde un pic de curaj. Îşi apucă bărbia cu mâna, ca omul nehotărât. Ştiu şi eu... Să încerc.

 

LA DIRECTOR

 

Imagine cu directorul, care încheie o convorbire telefonică.

DIRECTORUL: ...vin într-o jumătate de oră. Să trăiţi !

Se pregăteşte să plece. Grăbit se ridică în picioare, îşi pune pălăria, ia mobilul, închide diplomatul  etc .

Apare secretara în uşă.

SECRETARA: Domnu' director...

DIRECTORUL: Continuând pregătirea de plecare. Fără să dea importanţă faptului că a intrat secretara. Plec la minister, n-am timp de nimeni.

SECRETARA: Insistă. Domnu director... doamna Maria, mama                d-voastră...

DIRECTORUL: Se temperează, se linişteşte. Se înseninează. Mama..., da, să intre. Doamna Maria intră. Bine ai venit, mamă ! Ia loc ! Se aşează amândoi.

DOAMNA MARIA: Ştiu că eşti mereu ocupat, fiul meu. Nu vreau să te ţin mult. Te deranjez şi eu cu o problemă.

DIRECTORUL: Niciodată, mamă, nu mă deranjezi. Mă bucur mult când te văd. Chiar te rog să mă vizitezi mai des. Cere de la mine orice şi-ţi voi împlini.

DOAMNA MARIA: Să nu te ţin prea mult, fiul meu. Trec direct la subiect. Paul de la personal, băiat bun, ar vrea să-şi vopsească maşina aici în fabrică. Cu vopseaua lui...

DIRECTORUL: Se schimbă un pic la faţă. Paulică... e cam leneş. Cu lucrarea stă cam rău. Nu ştiu.

DOAMNA MARIA: Într-adevăr e cam moale, dar nu e băiat rău. O să-l mai ajut şi eu. Te rog fiul meu, ajută-l.

DIRECTORUL: Aşa faci dumneata, mamă, pentru toţi. Toţi sunt copii buni. Dumneata îi iubeşti pe toţi oamenii. Ai un suflet mai mare decât fabrica asta.

DOAMNA MARIA: Dacă pot, de ce să nu-i ajut. Ba sunt supărată pe aceia care nu apelează la mine ca să-i ajut. Paulică, să ştii că întodeauna m-a respectat, mi-a cinstit ziua, şi numele, şi poziţia în această fabrică.

DIRECTORUL: Se lasă convins de doamna Maria. Bine mamă, de dragul tău voi face acest gest.. Să ştii că şi eu îi iubesc pe toţii angajaţii mei, dar sunt mai exigent pentru că îi vreau mai activi, mai lucrători, pentru binele lor. 

 

Înapoi la CUPRINS