Înapoi la CUPRINS

 

 

VISUL STRĂBUN

 

După ce-a făcut Pământul şi pe toate le-a zidit,

Dumnezeu, Treimea Sfântă, sus, în Cer, s-a sfătuit:

Hai să facem din ţărână om, fiinţă gânditoare,

Înzestrat cu chip divin şi a Noastră-asemănare !

 

 

După ce l-a plăsmuit şi-i suflară duh de viaţă,

În Eden l-a pus stăpân şi pe Eva a-i fi soaţă.

Poruncind, le-a zis Stăpânul: Din toţi pomii să mâncaţi

Numai unul e oprit, de el nu v-apropiaţi !

 

 

Dar n-au ascultat porunca cei ce-au fost întâi zidiţi

Şi din Rai, Adam şi Eva, fost-au iute izgoniţi.

Supărat le-a zis Stăpânul: Tu Adame fii rob muncii,

Iar tu Eva fii plecată şi-in durere să-ţi naşti pruncii !

 

 

Dar din mila Sa cea mare pentru om, pentru zidire,

Le-a promis că prin femeie se va face izbăvire.

Mii de ani au aşteptat oamenii proorocia

Ca o maică şi fecioară să îl nască pe Mesia.

 

 

Dintre-atâtea miliarde de femei ce au trăit

Pe acest Pământ pe care Creatorul l-a clădit,

Numai una dintre ele a fost vrednică să nască

Pe Acel născut din Tatăl, pe Hristos - salvarea noastră.

 

 

Cum să nu o fericească pe Preasfânta Născătoare

Toate neamurile lumii ce au fost şi sunt sub soare ?

Căci, aşa, fagăduinţa, dată lui Adam în Rai,

S-amplinit prin Maica Sfântă şi-am scăpat de-un veşnic vai.

 

Nu doar neamurile toate pe Pământ o fericesc,

Ci tresaltă şi se-nchină tot soborul îngeresc.

Toţi în cânt şi bucurie o numesc Împărăteasă

Pe Maria, Maica Sfântă, ce-i a Tatălui aleasă.

 

 

Cu dor mare heruvimii, duhuri sfinte şi curate,

Când Te văd, Măicuţă Sfântă, bat din aripile toate.

Bucuroşi şi serafimii, în iubirea lor zeloasă,

Deschizânu-şi mari toţi ochii, te privesc ca pe-o crăiasă.

 

 

Gavriil, cerescul sol, aducând un crin în dar,

Îţi grăieşte: Precurată, plină eşti de sfântul har.

Tu între femei Marie binecuvântată eşti,

Venerată şi de oameni, şi de oştile cereşti !

 

 

Pe Preasfânta Născătoare şi natura o cinsteşte,

Pentru care se îmbracă cu flori dalbe şi-nverzeşte.

Florile înmiresmate, colorate după soi,

Spun: Măicuţa e o floare mai frumoasă decât noi !

 

 

Lacrima Măicuţii Sfinte, floarea care ne uimeşte

Cu parfumul ei de ceară, lăcrimând uşor grăieşte:

Sunt o floare minunată ce pe oameni îi vestesc

Că Măicuţa plânge-ntruna pentru neamul omenesc !

 

 

Dar şi Mâna Maicii Sfinte înflorită-n pragul serii,

Ce întrece în mireasmă tot mirosul primăverii,

Strigă tare din grădină, de iubirea ei aprinsă:

Mâna Maicii Preacurate către voi mereu e-ntinsă !

 

 

Păsărelele din cântec se opresc cu dor s-asculte

Vocea blândă şi duioasă, glasul Maicii noastre Sfinte.

Fulgii jucăuşi de nea, spun şi ei cu glas vioi:

Mai curată şi mai albă eşti Măicuţă decât noi !

 

 

 

Salcia mereu plecată spune, vrând să Ţi se-nchine:

Eşti Măicuţă Preacurată mai smerită decăt mine !

Râul, marea şi oceanul, dealul, muntele, câmpia,

Tainic strigă căte lume: Fericiţi-o pe Maria !

 

 

Soarele trecând pe cale, luminând strălucitor,

Când Te vede, Maică Sfântă, se ascude după nor

Şi de-acolo strigă tare, cu a razelor cuvinte:

Sunt orbit de strălucirea aurei Măicuţii Sfinte !

 

 

În nespusa lui iuţeală fulgerul învins îţi spune:

O, Marie, Maică Sfîntă, eşti mai iute decât mine !

Când copiii Tăi te cheamă să le vii în ajutor,

Când Te roagă şi-Ţi zic mamă, mă întreci în al Tău zbor !

 

 

Ploaia ce nu conteneşte ca să cadă pe câmpii

Spune tristă şi tăcută: Pentru toţi ai Tăi copii,

Pentru neamurile toate, pentru neamul Tău cel sfânt,

Verşi mai multe lacrimi Maică decât mine pe Pământ !

 

 

Focul straşnic scânteind, înteţit într-o făclie,

Spune tare: Mă simt ars de iubirea Ta, Marie !

Vântul ce călătoreşte peste munte, peste mare,

Şi el spune: Fericită eşti Preasfântă Născătoare !

 

 

O, Măicuţă Preacurată, visul pământesc străbun,

Tu eşti cel mai nobil suflet, tu eşti tot ce-a fost bun

Ce-a putut ca să ofere lumea, cei de pe Pământ,

Cerului, Lui Dumnezeu, Creatorului Cel Sfânt.

 

Venerându-Te pe Tine, noi cei care Te iubim,

Ce-Ţi purtăm recunoştinţă şi din inimi mulţumim,

Slavă, cinste şi-nchinare Îi aducem ne'ncetat

Dumnezeului Cel Mare, Celui care ni Te-a dat !

 

Înapoi la CUPRINS