Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9

 

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Icoane de pomană

Sfinții ce îi ai prin casă
În icoane, știi prea bine,
Că aceștia nu te lasă,
Ci se roagă pentru tine.

Dar, spun unii mai "deștepți"
Să nu-ți cumperi, tu, icoană
Că nu-i bine, ci s-aștepți
Să-ți dea alții de pomană.

De aceea sunt creștini
Ce în casă n-au icoană,
Căci așteaptă de ani buni,
Dar așteaptă de... pomană.

Lupul moralist

Cine-nvață și-mplinește
Legea dată de Iisus,
Omul ăsta se numește
Mare om în ceruri, sus.

Cel ce-nvață că nu-i bine
Să fumezi, să bei alcool,
Să râvnești averi străine,
Să stai la televizor,

Însă, el, nu împlinește
Ce învață, este trist,
Căci poporul îl privește
Ca pe... lupul moralist.
 

"Drobul de sare"

De la sud până la nord,
Toată lumea, tot poporul
Este astăzi de acord
Că nu-i bun televizorul.

Căci de-aici mulți se inspiră
În violuri, tâlhării;
Cei ce fură și înjură,
Cei ce săvârșesc urgii.

Totuși nimeni nu renunță
La programul lui subtil,
Nu ia "drobul" ce anunță
C-o să cadă pe copil.
 

Oul și găina

Vrând să pară mari la minte
Mulți te-ntreabă: "Măi, creștine,
Cine-a fost mai înainte,
Oul sau găina ? Cine ?"

O asemenea-ntrebare
Îi încuie pe mai mulți;
Totuși un răspuns ea are
Dacă vrei ca să-l asculți:

Înainte de vreuna
A fost Domnul Dumnezeu
Care a creat găina
Cât și oul, dragul meu.

Matematic

O constantă, cât de mare,
Raportând la infinit,
Matematica ne spune
Că dă zero, negreșit.

O concluzie frapantă
Matematic am găsit:
Omul este o constantă,
Dumnezeu e infinit;

Omul, deci, iubitul meu,
De e mare, de e mic,
Raportat la Dumnezeu,
Totdeauna e... nimic.
 

Râvnă neînțeleaptă

Sunt creștini ce au în casă
Frați, surori, copii, părinți
Ce-s bolnavi de-o boală gravă,
Care trebuie-ngrijiți.

Dar, în loc să îngrijească
De bolnavii lor din casă,
Dintr-o râvnă rea, prostească,
Pe ai lor bolnavi îi lasă

Și, acești creștini grozavi,
Merg prin satele vecine
Și-ngrijesc de alți bolnavi,
Ca să facă... fapte bune.
 

Dies Domini

"Dies Domini"-n latină
Ziua Domnului înseamnă,
Sau Duminica creștină,
Ziua ce-ntre zile-i doamnă.

Duminică dacă zici,
Deci zici Ziua Domnului
Și-i normal ca s-o dedici
Lui Hristos, nu omului.

Însă o adunătură,
Ce o știi și dumneata,
Zic duminică din gură,
Dar serbează... sâmbăta.

Pomana porcului

Înainte de Crăciun,
Când e vremea postului,
Mulți, când taie porcu-n drum,
Fac... pomana porcului.

Și îi vezi plângând pios
(De iuțimea fumului),
Și-nclinați, cu capu-n jos
Sfâșie șoriciul lui.

Obiceiul ăsta, frate,
Evident, nu-i creștinesc,
Ci se vede de departe
Că-i un obicei... porcesc.
 

Randamentul

Randamentul, frățioare,
Ne arată foarte bine
Ce eficiență are
Un proces, o acțiune.

Randamentul creștinesc
E raportul (mic sau mare)
Dintre cât te nevoiești
Și cam cât ai fi în stare.

Ca să-ți afli randamentul,
Folosește drept cântarul:
Nu te compara cu altul,
Ci compară-te cu... darul !
 

Glume

Pentru-a vieții grea povară
Fruntea dacă-ți descrețești
Printr-o glumă mai ușoară,
De-i mai rar, n-ai să greșești.

Dar la unii e de plâns;
Când aud câte o glumă,
Sar, se tăvălesc de râs
Și afirmă că e... bună.

Dacă ești creștin și crezi,
Ia ascultă una... bună:
Dacă vrei să te salvezi,
Nu glumi, că nu e glumă !

Cine-i vinovat ?

Tu te plângi mereu măi, frate
Că nevasta ta e rea,
Că nu spală, că nu coase,
Că gătește când vrea ea.

Eu te-ndemn să te oprești
Și să cugeți cu dreptate:
Bine faci că o vorbești,
Sau te faci de râs, măi, frate ?

Nu cumva, tu dovedești
Că ești și neghiob, nițel ?
Căci nevasta - ți-amintești ? -
Ți-ai ales-o... singurel.
 

Postul modern

Posturile mari durează
Șase săptămâni, sau șapte,
Timp când omul se-nfrânează
De bucate și păcate.

Însă unii frați postesc
La-nceput o săptămână,
După care se opresc,
Și mai țin una la urmă.

Asta-i ca și cum ți-ai pune
Doar căciula și boncancii
Și-ai ieși așa prin lume
Să te-"admire" toți ortacii.
 

"Sfinți" contemporani

Sfinții cât au fost de sfinți,
De curați și de frumoși,
Spovedeau pe la părinți
Că sunt primii păcătoși.

Dar, acum, ce-am auzit ?
Că sunt unii, dragă frate,
Care spun la spovedit:
"Eu, părinte, n-am păcate !"

Acești oameni "preacurați"
Sunt desigur "sfinți", e clar,
Și ei trebuie notați,
Toți, cu... roșu-n calendar.

Vorba multă

Vorba multă-ți otrăvește
Sufletul ca un balaur,
Căci pe mulți îi osândește;
Dar tăcerea e de aur.

Omu-nvață să vorbească
Într-un an, de obicei,
După regula firească,
Sau cel mult în doi, sau trei.

Pentru a-nvăța să tacă,
Însă omul se căznește
Uneori chiar viața toată
Și e rar când reușește.
 

Nu te uita

Pe aproapele, măi, frate,
Zice Domnu-atât de bine,
Să-l iubești, cum zice-n Carte,
Precum te iubești pe tine.

Însă o ispită, frate
Stăpânește peste tine,
Căci alergi prin alte sate
Să ajuți pe orișicine.

Nu e rău, dar... nu uita
Să mai faci și-o rugăciune,
Să-ți ajuți și casa ta
Să te-ajuți, deci, și pe tine.
 

Gardul și gazele

Preotul paroh Costică
Face de trei ani apel
Ca să strâng-o sumă mică
Pentru gard, că-i vai de el.

Prea puțini enoriași
Au dat bani pentru lucrare.
Mulți au zis că sunt săraci
Sau că leafa nu-i prea mare.

Însă când în parohie
S-a adus gazul metan,
Cei luptați de sărăcie
Iute au găsit... un ban.

Spălăcania

Chiar de țin sau nu țin post,
Toți creștinii lasă sec,
Însă unii lasă prost,
Căci în chefuri se întrec.

Pentru ce nu s-a mâncat
La petrecerea păgână,
Diavolul a inventat
"Spălăcania creștină".

Căci în prima zi de post,
Când ar fi să punem cruce
La tot lucrul păcătos,
Se mănâncă... tot de dulce.
 

Biciul și tunul

Plugușorul creștinesc
E-nsoțit de obicei
La poporul românesc
De bici, plug și clopoței.

Astea toate ne vorbesc
De belșug, de rod, de lan,
De tot ce dorim firesc
Să avem în noul an.

Însă azi pe urători
Nu-i mai vezi pocnind din bici,
Ci cu tunuri, pocnitori,
Ca o bandă de haiduci.
 

Era noastră

Anul nașterii trupești
A pruncuțului Hristos
E un an de referință
Pentru omul credincios.

De aceea se preferă
Să se zică, și-i frumos,
Când vorbim de-o veche eră:
"Înainte de Hristos".

Însă alții, mai nostalgici,
Care cred numai în astre,
Spun, vorbind de timpii antici:
"Înaintea erei noastre".

Doliu modern

Lumea asta rea, deșartă,
Totul a modernizat;
Chiar și doliul ce se poartă
Pentru cel ce-a răposat.

Căci vezi doamne-ndoliate
Cu veșminte străvezii,
Cu croieli întortocheate,
Cu zorzoane și tichii.

Ba mai mult sunt și rujate,
Și vopsite ca atare,
Exprimând, cum nu se poate,
Că jelesc cu... jale mare.
 

Anul nou

Pe întâi ianuarie
Este anul nou lumesc,
Iar pe-ntâi septembrie,
Anul nou bisericesc.

Când e anul nou lumesc,
Toți creștinii priveghează,
Toți creștinii prăznuiesc,
Și "La mulți ani !" își urează.

Dar de cel bisericesc,
Nu se știe nicidecum;
Mulți din neamul creștinesc
Au aflat de-abia acum.
 

Îmbulzeală mare

La serviciul sfânt, divin,
Pe parcursul unui an,
La biserică nu vin
Mulți creștini, chiar de e hram.

Dar la Sfânta Bobotează,
Mulți creștini cu căni, ulcioare,
Se-mbulzesc, se-ncăierează
Ca să ia Aghiasmă Mare.

Iată un tablou sublim
Al sfârșitului de veac,
Al credinței de acum:
Domnu-i bun doar pentru... leac.

Neregulă

Doi învățători de-ntrebi,
Dacă e păcat cutare,
Când e bine s-ajunezi,
Când la pește-i dezlegare,

Uneori te va surprinde,
Căci nu ambii spun la fel:
Unul spune: "Păi, depinde",
Altul spune că-i altfel.

Și atunci, bietul creștin
Cum să facă, cum e bine ?
Derutat fiind deplin,
V-a alege ce-i convine.
 

Ce să caute la slujbă

Dacă-ntrebi cumva vreun frate:
Mergi Duminica la slujbă ?
O să-ți spună că nu poate,
Că e isovit de trudă.

Și te-asigură apoi:
Că-i de viță preoțească,
Că e dintr-un neam de soi,
Că e văr cu Popa Șapcă,

Că întrece în credință
Pe oricare a lui rudă,
N-a pus foc și,-n consecință,
Ce să caute la slujbă.
 

Legea

Legea este gard și scut
Pentru laic, pentru schimnic;
Face omul fericit,
Dacă-i aplicată-n spirit.

Însă-n literă de este
Aplicată riguros,
Ea omoară, nu zidește,
Nu mai este de folos.

Nu uita acest dicton
Minunat și-l înțelege:
"Legea este pentru om
Și nu omul pentru lege".

Păcatul

Sunt păcate-ntre păcate:
Unele sunt capitale,
Mai ușoare, sau de moarte,
Altele sunt doar greșeale.

A-ntrebat un oarecare
Păcătos smerit - Ion:
Care este cel mai mare
Și mai greu păcat la om ?

Și-a răspuns acestui frate
Un duhovnic iscusit:
Cel mai mare din păcate
Este... cel nespovedit.
 

Rășina

Cultul ortodox, se știe,
Are în manifestare
Și cădirea cu tămâie
În pridvoare sau altare.

Când tămâia e tămâie
Parfumată și sfințită
Ea produce bucurie
Și e slujba mai trăită.

Când tămâia e... rășină
Cumpărată de la piață,
Mulți se-neacă și suspină
De atâta fum și ceață.
 

Cu părul coadă

De acasă dacă pleci
Ai să întâlnești pe stradă
Și pe unde-ai vrea să treci,
Mulți bărbați cu părul coadă.

Asta e-o batjocorire
O insultă, socotesc,
Ce-i adusă cu voire
Portului călugăresc

Cine vrea ca să imite
Pe monahi și portul lor,
Să imite, ferm și iute,
Și... trăirea dumnealor.

Pomul cu fructe

Pomul încărcat cu fructe
E lovit și împroșcat
Cu ciomage și cu pietre
Pentru rodul lui bogat.

Dar tăcut și cu răbdare,
Pomul, rupt și zdrențăros,
Nu răspunde ca atare,
Ci cu rodul lui gustos.

Se cuvine ca și omul
Înzestrat cu daruri multe,
Să răspundă ca și pomul,
Dacă e bătut: cu "fructe".
 

Pregătire de Paști

Vine Sfântul Paști în grabă;
Toată lumea se agită;
Cheltuiește mult, aleargă,
Se-nnoiește, -i fericită.

Curtea, casa e curată,
Gardul este iar vopsit,
Și mașina e spălată,
Totul este curățit.

Doar un lucru iar rămâne,
Iar și iar necurățit;
Știți cu toții, știți prea bine:
Sufletul - nespovedit.
 

Fiindcă n-au postit

Ca să fie eficace,
Spun cei ce-s duhovnicești,
Spovedania se face
Ori de câte ori greșești.

A nu ține post - de pildă -
E păcat, te-ai lăcomit,
Și el trebuie în grabă
La duhovnic spovedit.

Dar să vezi ispită mare:
Mulți nu merg la spovedit,
Ca să capete iertare,
Pentru că... nu au postit.

Banchetul

Când se termină vreo școală
Sau serviciul, azi, frecvent,
E o modă (sau o boală),
Căci se-ncheie cu banchet.

Aparent nu ar fi rău,
Dar banchet înseamnă, frate,
Să-l jignești pe Dumnezeu
Bând, jucând, făcând păcate.

Eu îți zic să fii atent,
Căci, la terminarea vieții,
Ești chemat la alt banchet:
La "banchetul"... Judecății.
 

"Popa"

Preotul, de-i bun, sau rău,
Trebuie mult respectat
Ca păstor, căci Dumnezeu
Cu Duh Sfânt l-a îmbrăcat.

Unii când îl întâlnesc
Drept în față pe șosele,
Se înclină și rostesc:
"Sărut mâna, părințele !"

Însă-n spate, știi matale,
Cand vorbesc de preot..., hopa !,
Cel ce a trecut pe cale,
“Părințelu’”, este... “popa”.
 

Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9