Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9

 

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Porecliți creștini

Ca să fii un brav creștin
Se cuvine ca, vârtos,
Să urmezi dârz și deplin
Domnului Iisus Hristos.

Câți creștini mai sunt pe lume ?
Câți urmează lui Hristos ?
Câți sunt demni de scumpul nume
De creștin evlavios ?

Să o spunem, întristați,
Că au mai rămas puțini,
Că din cei ce-s botezați
Mulți sunt... porecliți creștini.

Frățiori și surioare

Dacă zicem "Tatăl nostru"
Păi, atunci, nu suntem oare
Copilașii unui Tată,
Frățiori și surioare ?

Însă cei mai mulți din lume,
Nu-și zic "frate", "surioară",
Ci zic "coană", "măi, vecine",
Sau "madam", sau "domnișoară".

Doar sectanți-și mai zic "frați"
Ortodocșii, știi prea bine,
Nefiind apropiați,
Nu-și mai zic, căci... l-e rușine.
 

Confuzie

După buna cuviință
Tot creștinul e dator
Să îndemne la credință
Pe cel ce-i neștiutor.

Dar să vezi și să nu crezi:
De încerci să spui cuiva
Că-i păcat ca să fumezi,
Că-i păcat a avorta...

Mulți rămân uimiți, șocați,
Când aud astfel de vești
Și te-ntreabă cam mirați:
"Da' din care sectă ești ?"
 

Mama și copiii

Poți să ai mai mulți copii,
Mai mulți frați, surori, ba, chiar
Poți să ai și trei soții,
Însă mame una, doar.

De aceea, se cuvine
Ca tot omul ortodox
Mult să cugete, în sine,
La un jalnic paradox:

Multe mame nasc și cresc
Mulți copii, dar țineți seamă,
Ei, în schimb, nu reușesc
Să-ngrijească de o mamă.

Clovnii și femeile

Pentru a produce râs
Clovnii de la circ, știți bine,
Cei dintâi, ei, au adus
O urâtă modă-n lume.

Căci pe gură, ochi și față
Sunt spoiți, vopsiți, pictați;
Hainele, ca de paiață:
Cu nădragi strimți și vărgați.

Moda asta deșucheată,
Ce la la circ produce haz,
E identic copiată
De... femeile de azi.
 

Unire

De când schisma ne-a lovit,
Generând pe rând efecte,
Creștinismul s-a-mpărțit
În confesiuni și secte.

Toți părinții ecumenici
Vor unire-ntre biserici,
Afirmând că-ntre catolici
Și-ntre ortodocși nu-s piedici.

Dar eu zic că-ntâi de toate
Bine-ar fi, dacă se poate,
Ca unirea să se facă
Între... ortodocși, măi frate !
 

Secetă

Dacă secetă era,
Altădată, tot poporul,
Cu icoane-n câmp ieșea;
Și ploua Mântuitorul.

Astăzi oamenii se plâng
Revoltați și cu tupeu
Că de ce de-atâta timp
Nu le plouă Dumnezeu ?

Cum să plouă Dumnezeu
Dacă lumea nu îl roagă
Cu credință, căci nu-i greu,
Și-ar ploua o lună-ntreagă.

Casa Domnului

Vezi în câte-o parohie
Case mândre și curate
Cu gard nou, cu pomi și vie,
Și la modă mobilate.

Dar biserica-i alfel:
E crăpată, nepictată,
Gardu-i șubred, vai, de el,
Iar clopotnița stricată.

Faptul ăsta jalnic spune
Că creștinii de acum
Se iubesc mai mult pe sine,
Iar pe Domnul... nicidecum.
 

Mor de foame !

Oamenii au mare frică
De a nu muri de foame
Și de-aceea, ei, mănâncă
Multă carne și rar poame.

Îi auzi zicând pe unii:
"Mor de foame, mor de sete !";
Cel mai mult se plâng grăsunii
Ce o țin tot în ospețe.

Culmea este că din oameni,
Și e lucru de mirare,
Cei mai mulți nu mor de foame,
Ci, invers, de... îmbuibare.
 

Idolul Noroc

Un părinte-n mânăstire
La creștini vorbea cu foc,
Fiind meșter în vorbire,
Despre idolul Noroc.

Și le-a spus: "Cucernici frați,
Acest idol era rău
Și să nu mai pronunțați
Numele acestui zeu !"

O creștină de la munte,
Mulțumind, zise pe loc:
De-am aflat astea, părinte,
Am avut mare... noroc !

Nu e voie !

În biserică pășește
Un bărbat, cam pe la Crez;
Peste tot, sfios, privește,
Căci n-a fost de la botez.

Vrând să meargă la icoană,
Unul strigă: "Stai așa !",
Altul strigă: "Nu e voie !",
Altul zice: "Vino-n coa' !".

Și văzând că tot greșește,
Că nu știe-a se mișca,
Se tot scuză, se-nroșește,
Dar pe-aici... nici c-o mai da.
 

Nu amâna !

Un creștin așa-mi promite:
"Cum la pensie-am să ies,
Am să vin, iubite frate,
La biserică mai des !"

Dar i-am spus ce-am auzit
Că se cere la dosare
Celor ce au împlinit
Vârsta de pensionare.

Ca să fii pensionar,
Azi din ce în ce mai des
Ți se cere la dosar,
Și... biletul de deces.
 

Averea duhovnicească

Un prieten l-antrebat
Pe un mare bogătaș
Ce trăia într-un palat
Nu departe de oraș:

- Cam ce sumă ai cucoane,
Căci te știu om gospodar ?
- Am atâtea milioane.
- Nu te cred ! Atâta doar ?

- Cât săracilor le-am dat
Doar atât am, te asigur;
Sunt în Cer la Împărat,
Căci de restul..., nu sunt sigur.

Mulțumire

Un sărac, cu mulți copii,
Iată ce mi-a zis o dată:
"Mulți mă-ntreabă, grijulii:
Cum de te descurci, măi, frate ?

Va să zică, ei, știu bine
Că nu-mi este-așa ușor,
Totuși, nimenea nu vine
Ca să-mi dea și ajutor.

Mulțumesc lui Dumnezeu !
Le răspund, eu, ca atare,
Iară vouă,-n gândul meu,
Mulțumesc de... întrebare !"
 

Creștini de paradă

Un păgân născut, crescut
În credința lui păgână
A aflat, mai de curând,
De religia creștină.

Și uimit de-nvățătura
Domnului Iisus Hristos,
Colindat-a țări creștine
Ca să capete folos.

Dar în loc să vadă sfinți,
Buni creștini, ce fac dovadă,
A văzut că... cei mai mulți,
Sunt creștini... doar de paradă.
 

Crucea mare

Crucea-i dreaptă, fă-o drept !
Ca pe Domnul să nu-l superi;
De la frunte pân' la piept
Și-o închei pe cei doi umeri.

Unii când se-nchină, frate,
Dreapta-și flutură-ntr-o doară,
Și-nclinându-se de spate,
Zici că-ți cântă la chitară.

Tu, de-o faci cum se cuvine,
Ai să vezi ce supărare:
Cei ce nu știu să se-nchine
Zic că... prea faci crucea mare.

Vedere duhovnicească

Pân-acum nu am mașină;
De aceea merg pe jos
Dinspre casă spre uzină;
Ce să fac, e... sănătos.

Trec grăbiți, pe lângă mine
Cu mașini, pe unda verde,
Mulți prieteni, ce văd bine,
Dar nici unul nu mă vede.

Unul, însă c-un ochi doar,
Cum mă vede și oprește.
Iată deci la chior ce dar:
Vede clar... duhovnicește.
 

Nu judeca !

Un bătrân, scrie-ntr-o carte,
Văzând doi păcătuind,
A-ntors capul într-o parte
Și-a trecut nejudecând.

Cum întoarse capul, iată
Îngerul îl aștepta
Cu o sabie, zicându-i:
"Nu, cumva, ziceai ceva ?"

El, văzând, n-a osândit.
Însă, tu, fără să vezi,
Numai că ai auzit,
Repede condamni și crezi ?
 

Decepția directorului

Un director bun, creștin,
S-a gîndit, ca-n sărbători,
Când e Sfânta Liturghie,
Să dea liber tuturor.

Dar s-a supărat nespus,
Căci puțini salariați
La biserică s-au dus,
Dintr-atâția angajați.

Cei mai mulți s-au dus la câmp,
Tot la muncă, mai tenace.
Dar, de-atunci, stau în uzină
Și muncesc... c-așa le place.

Adevărații turbați

Zis-a un părinte mare
Că la vremea de pe urmă
Oamenii vor da-n turbare,
Părăsind, mulți, sfânta turmă.

Doar puțini vor mai rămâne
Credincioși, curați și buni
Însă cei turbați vor spune
Că aceștia sunt nebuni.

Iată azi cum se-mplinesc
Cele spuse de străbun,
Căci un om duhovnicesc
E considerat... nebun.
 

Misionarul

Având har și umilință
Un părinte-a reușit
Să aducă la credință
Pe mulți ce s-au rătăcit.

Pentru asta s-a luptat
Folosind metode noi
Și mijloace adecvate
Rătăcirii de apoi.

Însă orbi și fără minte
Mulți au zis, ieșiți din toane,
Că: "de ce acest părinte
N-a lucrat după... canoane ?".
 

Șomerul

Un șomer cu mulți copii
La directori mulți a fost
Povestindu-și starea lui
Și c-ar vrea și el un post.

Când le-a spus că e lipsit,
Nu prea i-a înduioșat,
Căci a procedat greșit,
Și, deci, nu l-au angajat.

De-ar fi spus la fiecare:
"Am de toate, am și-un ban
Și aș vrea o angajare"
Mai era acum... golan ?

Ca la teatru

Un sfânt mare-a întrebat
O femeie-mpodobită
Cu veșmânt înzorzonat,
Parfumată și vopsită:

- Unde mergi, așa, nepoată,
În asemenea veșminte,
Și-n podoabe ferecată ?
- La biserică, părinte !

- Am crezut că mergi la teatru,
După cum ești îmbrăcată,
Căci la slujbă,-n templu sacru
Nu se merge-așa nepoată !
 

Un azil ?

Pe monahi, mulți îi întreabă
Dintr-o rea nedumerire:
"Măi, părinte, care-i treaba,
De ce-ai mers la mânăstire ?

Eu deloc nu te-nțeleg,
Căci te văd deștept, frumos;
Ești înalt, ești și întreg,
Și bogat și sănătos !"

Iată câtă rătăcire
Pentru cei ce-s lumii sclavi,
Care văd în mânăstire
Un azil pentru... bolnavi.
 

Curaj

Ca să cumperi azi o carte
De cultură, de folos,
Trebuie să fii, măi frate,
Un om tare curajos.

Căci de mergi pe la tarabe
Vei vedea amestecate
Cărți, reviste cu "otravă"
Și alături cărți curate.

De te vede cineva
Că te uiți după vreo carte,
Iute-ți zice: "Cum, mata...
Stai cu ochii la... păcate ?"

Adevăratul savant

Un savant din altă țară,
Cu credință-n Dumnezeu
Și o logică mai rară,
Sfătuia pe un ateu:

"Prin absurd să presupunem
Că nu este Dumnezeu;
De duc viață creștinească,
Te rog, spune-mi, ce pierd eu ?

Însă dacă El există,
Și există, căci îl simt,
Tu pierzi tot și-n lumea asta
Și în veci pierzi raiul sfânt !".
 

Păcăleală

"Caritas"-ul, F.N.I.-ul
Înșelat-au pe cei care
Au vrut să-nmulțească banul
Fără muncă și sudoare.

Câți nu și-au vândut mașina
Casa, vaca, toate cele,
Ba, și-au dus la CEC și stâna
Dar... rămas-au fără ele.

De-ai fi zis cuiva-ntr-o doară:
"Dă-le, frate, la sărac
Și-ai să afli-n cer comoară !",
Punea mâna pe... arac.
 

Unică slujire

Observând pe un creștin
Rătăcind pe căi greșite,
Ce-nainte, cât de cât,
Se-ngrijea de cele sfinte,

L-am certat, calm, într-o zi,
Amintindu-i că e scris:
"La doi domni nu poți sluji",
Pentru care "Taci !" mi-a zis

Și, ironic, mai apoi
Mi-a răspuns, senin, săracu':
Păi, eu, nu slujesc la doi ,
Eu slujesc numai lui... dracu'

Muzica rock

Muzica-i o artă-aleasă,
Căci ea dulce te îmbie
Dacă e melodioasă
Și produce armonie.

Însă ți se face frică
De asculți vreun cântec rock
Unde cântăreții strigă,
Sar, răcnesc ca puși pe foc.

De aceea genul rock
Fără pic de armonie
Nu e muzică deloc,
E mai mult... epilepsie.
 

Asigurare

Mulți acordă mare cinste
Agenției ASIROM
Care, ca un brav părinte,
Îl asigură pe om.

De aceea azi creștinii
Își asigură, se știe,
Casa, viața și copiii
La această agenție.

Nu e rău, dar bine-ar fi
Ca, întâi de toate, omul,
Pentru el și pentru fii,
Să se-asigure la... Domnul.
 

Preotul și preoția

Preoții dacă greșesc,
Sunt tot oameni, tot făptură.
Având har dumnezeiesc,
Au și lupte pe măsură.

Că, un preot a greșit,
Doar c-ai auzit și crezi,
Și, de-aceea, tu, la dânsul,
Nu mai vrei să apelezi.

Chiar de-ar fi să fie-așa
Să-l cinstești ca pe Mesia
Și, te rog, nu confunda
Preotul cu... preoția.

Intrarea în Europa

Ca să intri-n Europa,
Ne zic cei din Occident,
Trebuie stricată Legea
Creștinească-n parlament.

S-au legiferat păcate
Despre care, spun cinstit,
Oameni simpli, de la țară,
Nici măcar... n-au auzit.

Și de-aceea la români
Azi, păcatele spurcate,
Țineți seama, la creștini,
Din păcate... nu-s păcate.
 

Înșelăciunea sectelor

Secta este, spun bătrânii,
Casa celor rătăciți;
Tatăl lor - tatăl minciunii -
E satana, precum știți.

Ca să-și facă prozeliți,
Secta-nșeală astfel omul:
"Hai la noi că suntem sfinți,
Hai la noi, c-avem pe Domnul !"

Căci sectantul ăsta "sacru"
De-ar chema și-ar îndemna:
"Hai la noi, c-avem pe dracu' !",
S-ar mai duce cineva ?
 

Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9