Acte necesare

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Porecliţi creştini Ca să fii un brav creştin Se cuvine ca, vârtos, Să urmezi dârz şi deplin Domnului Iisus Hristos. Câţi creştini mai sunt pe lume ? Câţi urmează lui Hristos ? Câţi sunt demni de scumpul nume De creştin evlavios ? Să o spunem, întristaţi, Că au mai rămas puţini, Că din cei ce-s botezaţi Mulţi sunt... porecliţi	Dacă zicem "Tatăl nostru" Păi, atunci, nu suntem oare Copilaşii unui Tată, Frăţiori şi surioare ? Însă cei mai mulţi din lume, Nu-şi zic "frate", Ci zic "coană", Sau "madam", sau Doar sectanţi-şi mai zic Ortodocşii, ştii prea bine, Nefiind apropiaţi, Nu-şi mai zic, căci...	Poţi să ai mai mulţi copii, Mai mulţi fraţi, surori, ba, chiar Poţi să ai şi trei soţii, Însă mame una, doar. De aceea, se cuvine Ca tot omul ortodox Mult să cugete, în sine, La un jalnic paradox: Multe mame nasc şi cresc Mulţi copii, dar ţineţi seamă, Ei, în schimb, nu reuşesc Să-ngrijească de o mamă.	Pentru a produce râs Clovnii de la circ, ştiţi bine, Cei dintâi, ei, au adus O urâtă modă-n lume. Căci pe gură, ochi şi faţă Sunt spoiţi, vopsiţi, pictaţi; Hainele, ca de paiaţă: Cu nădragi strimţi şi vărgaţi. Moda asta deşucheată, Ce la la circ produce haz, E identic copiată De... femeile de azi. <	Dacă secetă era, Altădată, tot poporul, Cu icoane-n câmp ieşea; Şi ploua Mântuitorul. Astăzi oamenii se plâng Revoltaţi şi cu tupeu Că de ce de-atâta timp Nu le plouă Dumnezeu ? Cum să plouă Dumnezeu Dacă lumea nu îl roagă Cu credinţă, căci nu-i greu, Şi-ar ploua o lună-ntreagă.	Vezi în câte-o parohie Case mândre şi curate Cu gard nou, cu pomi şi vie, Şi la modă mobilate. Dar biserica-i alfel: E crăpată, nepictată, Gardu-i şubred, vai, de el, Iar clopotniţa stricată. Faptul ăsta jalnic spune Că creştinii de acum Se iubesc mai mult pe sine, Iar pe Domnul... nicidecum.	Oamenii au mare frică De a nu muri de foame Şi de-aceea, ei, mănâncă Multă carne şi rar poame. Îi auzi zicând pe unii: "Mor de foame, mor de sete !"; Cel mai mult se plâng grăsunii Ce o ţin tot în ospeţe. Culmea este că din oameni, Şi e lucru de mirare, Cei mai mulţi nu mor de foame, Ci, invers, de... îmbuibare.
Un părinte-n mânăstire La creştini vorbea cu foc, Fiind meşter în vorbire, Despre idolul Noroc. Şi le-a spus: "Cucernici fraţi, Acest idol era rău Şi să nu mai pronunţaţi Numele acestui zeu !" O creştină de la munte, Mulţumind, zise pe loc: De-am aflat astea, părinte, Am avut mare... noroc !	În biserică păşeşte Un bărbat, cam pe la Crez; Peste tot, sfios, priveşte, Căci n-a fost de la botez. Vrând să meargă la icoană, Unul strigă: "Stai aşa !", Altul strigă: "Nu e voie !", Altul zice: "Vino-n coa' !". Şi văzând că tot greşeşte, Că nu ştie-a se mişca, Se tot scuză, se-nroşeşte, Dar pe-aici... nici c-o	Un creştin aşa-mi promite: "Cum la pensie-am să ies, Am să vin, iubite frate, La biserică mai des !" Dar i-am spus ce-am auzit Că se cere la dosare Celor ce au împlinit Vârsta de pensionare. Ca să fii pensionar, Azi din ce în ce mai des Ţi se cere la dosar, Şi... biletul de deces.
Un prieten l-antrebat Pe un mare bogătaş Ce trăia într-un palat Nu departe de oraş: - Cam ce sumă ai cucoane, Căci te ştiu om gospodar ? - Am atâtea milioane. - Nu te cred ! Atâta doar ? - Cât săracilor le-am dat Doar atât am, te asigur; Sunt în Cer la Împărat, Căci de restul..., nu	Un sărac, cu mulţi copii, Iată ce mi-a zis o dată: "Mulţi mă-ntreabă, grijulii: Cum de te descurci, măi, frate ? Va să zică, ei, ştiu bine Că nu-mi este-aşa uşor, Totuşi, nimenea nu vine Ca să-mi dea şi ajutor. Mulţumesc lui Dumnezeu ! Le răspund, eu, ca atare, Iară vouă,-n gândul meu, Mulţumesc de... întrebare	Un păgân născut, crescut În credinţa lui păgână A aflat, mai de curând, De religia creştină. Şi uimit de-nvăţătura Domnului Iisus Hristos, Colindat-a ţări creştine Ca să capete folos. Dar în loc să vadă sfinţi, Buni creştini, ce fac dovadă, A văzut că... cei mai mulţi, Sunt creştini... doar de paradă.
Crucea-i dreaptă, fă-o drept ! Ca pe Domnul să nu-l superi; De la frunte pân' la piept Şi-o închei pe cei doi umeri. Unii când se-nchină, frate, Dreapta-şi flutură-ntr-o doară, Şi-nclinându-se de spate, Zici că-ţi cântă la chitară. Tu, de-o faci cum se cuvine, Ai să vezi ce supărare: Cei ce nu ştiu să se-nchine Zic că... prea faci crucea	Pân-acum nu am maşină; De aceea merg pe jos Dinspre casă spre uzină; Ce să fac, e... sănătos. Trec grăbiţi, pe lângă mine Cu maşini, pe unda verde, Mulţi prieteni, ce văd bine, Dar nici unul nu mă vede. Unul, însă c-un ochi doar, Cum mă vede şi opreşte. Iată deci la chior ce dar: Vede clar... duhovniceşte.	Un bătrân, scrie-ntr-o carte, Văzând doi păcătuind, A-ntors capul într-o parte Şi-a trecut nejudecând. Cum întoarse capul, iată Îngerul îl aştepta Cu o sabie, zicându-i: "Nu, cumva, ziceai ceva ?" El, văzând, n-a osândit. Însă, tu, fără să vezi, Numai că ai auzit, Repede condamni şi crezi ?
Un director bun, creştin, S-a gîndit, ca-n sărbători, Când e Sfânta Liturghie, Să dea liber tuturor. Dar s-a supărat nespus, Căci puţini salariaţi La biserică s-au dus, Dintr-atâţia angajaţi. Cei mai mulţi s-au dus la câmp, Tot la muncă, mai tenace. Dar, de-atunci, stau în uzină Şi muncesc... c-aşa	Zis-a un părinte mare Că la vremea de pe urmă Oamenii vor da-n turbare, Părăsind, mulţi, sfânta turmă. Doar puţini vor mai rămâne Credincioşi, curaţi şi buni Însă cei turbaţi vor spune Că aceştia sunt nebuni. Iată azi cum se-mplinesc Cele spuse de străbun, Căci un om duhovnicesc E considerat... nebun.	Având har şi umilinţă Un părinte-a reuşit Să aducă la credinţă Pe mulţi ce s-au rătăcit. Pentru asta s-a luptat Folosind metode noi Şi mijloace adecvate Rătăcirii de apoi. Însă orbi şi fără minte Mulţi au zis, ieşiţi din toane, Că: "de ce acest părinte N-a lucrat după... canoane ?".
Un şomer cu mulţi copii La directori mulţi a fost Povestindu-şi starea lui Şi c-ar vrea şi el un post. Când le-a spus că e lipsit, Nu prea i-a înduioşat, Căci a procedat greşit, Şi, deci, nu l-au angajat. De-ar fi spus la fiecare: "Am de toate, am şi-un ban Şi aş vrea o angajare" Mai era acum... golan ?	Un sfânt mare-a întrebat O femeie-mpodobită Cu veşmânt înzorzonat, Parfumată şi vopsită: - Unde mergi, aşa, nepoată, În asemenea veşminte, Şi-n podoabe ferecată ? - La biserică, părinte ! - Am crezut că mergi la teatru, După cum eşti îmbrăcată, Căci la slujbă,-n templu sacru Nu se merge-aşa nepoată	Pe monahi, mulţi îi întreabă Dintr-o rea nedumerire: "Măi, părinte, care-i treaba, De ce-ai mers la mânăstire ? Eu deloc nu te-nţeleg, Căci te văd deştept, frumos; Eşti înalt, eşti şi întreg, Şi bogat şi sănătos !" Iată câtă rătăcire Pentru cei ce-s lumii sclavi, Care văd în mânăstire Un azil pentru... bolnavi.
Ca să cumperi azi o carte De cultură, de folos, Trebuie să fii, măi frate, Un om tare curajos. Căci de mergi pe la tarabe Vei vedea amestecate Cărţi, reviste cu "otravă" Şi alături cărţi curate. De te vede cineva Că te uiţi după vreo carte, Iute-ţi zice: "Cum, mata... Stai cu ochii la... păcate	Un savant din altă ţară, Cu credinţă-n Dumnezeu Şi o logică mai rară, Sfătuia pe un ateu: "Prin absurd să presupunem Că nu este Dumnezeu; De duc viaţă creştinească, Te rog, spune-mi, ce pierd eu ? Însă dacă El există, Şi există, căci îl simt, Tu pierzi tot şi-n lumea asta Şi în veci pierzi raiul	"Caritas"-ul, F.N.I.-ul Înşelat-au pe cei care Au vrut să-nmulţească banul Fără muncă şi sudoare. Câţi nu şi-au vândut maşina Casa, vaca, toate cele, Ba, şi-au dus la CEC şi stâna Dar... rămas-au fără ele. De-ai fi zis cuiva-ntr-o doară: "Dă-le, frate, la sărac Şi-ai să afli-n cer comoară !", Punea mâna pe... arac.
Observând pe un creştin Rătăcind pe căi greşite, Ce-nainte, cât de cât, Se-ngrijea de cele sfinte, L-am certat, calm, într-o zi, Amintindu-i că e scris: "La doi domni nu Pentru care "Taci Şi, ironic, mai apoi Mi-a răspuns, senin, săracu': Păi, eu, nu slujesc la doi , Eu slujesc numai lui...	Muzica-i o artă-aleasă, Căci ea dulce te îmbie Dacă e melodioasă Şi produce armonie. Însă ţi se face frică De asculţi vreun cântec rock Unde cântăreţii strigă, Sar, răcnesc ca puşi pe foc. De aceea genul rock Fără pic de armonie Nu e muzică deloc, E mai mult... epilepsie.	Mulţi acordă mare cinste Agenţiei ASIROM Care, ca un brav părinte, Îl asigură pe om. De aceea azi creştinii Îşi asigură, se ştie, Casa, viaţa şi copiii La această agenţie. Nu e rău, dar bine-ar fi Ca, întâi de toate, omul, Pentru el şi pentru fii, Să se-asigure la... Domnul.
Preoţii dacă greşesc, Sunt tot oameni, tot făptură. Având har dumnezeiesc, Au şi lupte pe măsură. Că, un preot a greşit, Doar c-ai auzit şi crezi, Şi, de-aceea, tu, la dânsul, Nu mai vrei să apelezi. Chiar de-ar fi să fie-aşa Să-l cinsteşti ca pe Mesia Şi, te rog, nu confunda Preotul cu... preoţia.	Ca să intri-n Europa, Ne zic cei din Occident, Trebuie stricată Legea Creştinească-n parlament. S-au legiferat păcate Despre care, spun cinstit, Oameni simpli, de la ţară, Nici măcar... n-au auzit. Şi de-aceea la români Azi, păcatele spurcate, Ţineţi seama, la creştini, Din păcate... nu-s păcate.	Secta este, spun bătrânii, Casa celor rătăciţi; Tatăl lor - tatăl minciunii - E satana, precum ştiţi. Ca să-şi facă prozeliţi, Secta-nşeală astfel omul: "Hai la noi că suntem sfinţi, Hai la noi, c-avem pe Domnul !" Căci sectantul ăsta "sacru" De-ar chema şi-ar îndemna: "Hai la noi, c-avem S-ar mai duce cineva ?

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9