Acte necesare

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Conversaţie Când citeşti Sfânta Scriptură, Îţi vorbeşte Dumnezeu Şi îţi spune cu căldură Ce e bine, ce e rău. Când te-aşezi la rugăciune, Îi spui tu lui Dumnezeu: "Doamne, vreau să "Doamne, scapă-ne Iată cum poţi, dragă frate, Să vorbeşti cu Dumnezeu ! De ai rugă, de ai Carte, Vei vorbi cu El mereu.	Eşti creştin şi ai pretenţii Pentru starea-ţi creştinească, Totdeauna din primejdii, Dumnezeu să te ferească. Asta este ispitire; Dumnezeu nu-i sluga ta, E păcat, e grea jignire, Ia gândeşte-te mata ! Dumnezeu, da, ne fereşte Din primejdii şi nevoi Şi de rele ne păzeşte, Dacă... ne păzim şi noi.	Grecii nu mai au de mult În vorbire pe "Noroc", Care-a fost un idol mut Ce se înroşea la foc. L-au acum, în schimb, românii, Care zic "noroc" mereu, Ba, mai mult, chiar şi creştinii, Zic în loc de "Dumnezeu". "Hai, noroc !", salută unii, "Noroc bun !", "Ce noroc !", exclamă alţii; Parcă-ar fi-n... Olimp, săracii.
În obştescul cimitir Ai să vezi, de te vei duce, La mormântul orişicui Priveghind câte o cruce. Iar pe crucea cel păzeşte, Vei vedea că scrie mare, Că acolo odihneşte Robul Domnului, "CUTARE". Curios e pentru mine, Nu-nţeleg, nu îmi dau seama, Cum din răposaţi, chiar nimeni, N-a fost robul lui... satana	De prin '90 încoace, Sectele ne-au năpădit, "Lupi" fiind, Predicând despre sfârşit. Au venit şi-n Bucureşti, De pe plaiuri New York-eze, Sute de evanghelişti Să ne evanghelizeze. Dar eu cred că ăştia-s hoţi, Căci în Biblie, clar scrie, Că evangheliştii toţi Au fost patru, nu... o mie.
Iată astăzi România E un "sat fără de câini". Vin sectanţi din toată lumea Să ne predice minciuni. Vin credinţa să ne-nveţe Cei ce-n dogmă sunt profani, Pe noi ce suntem creştini De vreo două mii de ani. Oare-n patriile lor, Creştinat-au pe-ai lor fraţi, De-au venit acum la noi ? Sau sunt "lupi",	Creatorul Dumnezeu Ne-a dat liberă voinţa, Să alegem bine, rău, După cum ne-o fi dorinţa. Iată în democraţie, Vezi biserici mari, deschise; La un pas, pornografie Şi-alte rele curse-ntinse. Ţine drept cărarea sfântă, Ca să nu te poticneşti, Căci nu vei putea vreodată La... doi domni ca să slujeşti !
Iisus Hristos a dat Celor ce în astă lume Îl cinstesc ca Împărat, Un steag sfânt şi-un vrednic nume. De vei spune: "Sunt creştin ! Crucea-mi este de folos !", Vei înspăimânta deplin Pe vrăjmaşi, ca şi Hristos. Scumpul nume de creştin Îl porţi tu cum se cuvine ? Semnul crucii, semn divin, Îl faci drept, fără...	La botez, prin naş, ai zis, Mic fiind atunci, un pui, Că te lepezi de satana Şi de lucrurile lui. Şi-ai mai zis după aceea Că te-mpreuni cu Hristos, Că sluji-vei toată viaţa Şi-I vei fi lui credincios. De nu-ţi ţii făgăduinţa, Să ferească Dumnezeu, Mântuise-va doar naşul C-a promis... în locul tău.
Iată vine bătrâneţea Cu dureri, cu neputinţă Şi cârteşti şi zici că viaţa, Ţi-ai trăit-o-n pocăinţă. Uite ce e, dragă frate, N-ai făcut precum se cere Pentru multele păcate, Şi canon după putere. În iubirea Sa cea mare, Domnul dat-a pentru om, Ca să-l scape de pierzare, Bătrâneţea - un canon.	Pentru Domnul şi-au vărsat Sângele, murind frumos, Mulţi creştini, cu-adevărat Mucenicii lui Hristos. Sânge de creştin şi astăzi Pe pământ se varsă mult, Dar se varsă pentru pofte, Pentru bani, pentru pământ. Toţi aceia care mor Pentru patimi, ţineţi seama, Ei sunt, cutremurător, Mucenicii lui... satana.
"Un păcat, făcut cu gândul De-un părinte, e mai greu Decât cel făcut cu fapta De un ucenic al său." Lucrul ăsta e valabil Pentru toţi cei avansaţi În cunoaşterea credinţei, Chiar de sunt doar simpli fraţi. Deci, nu-ţi compara păcatul Cu al fratelui mai mic, Ci compară-ţi, frate, darul ! Fără el erai... nimic.	Mulţi părinţi cu planuri multe, La o vreme oarecare, Fetele vor să-şi mărite Şi băieţii să-şi însoare. Şi aşteaptă peţitori, Zile, luni îndelungate, Dar nu vin, căci fii lor Au cununile “legate”. Nu cumva sunteţi pricina Voi, părinţi ? Ia meditaţi ! Cum puteaţi să daţi cununa Dac-aţi fost ne...cununaţi	Este mare întristare În familia cuiva, Când n-apucă lumânare, Dacă moare cineva. Lumânarea-i un simbol, E o practică creştină, Căci dorim s-avem şi-acum Şi în veci s-avem lumină. Chiar o mie de lumini De-ai avea arzând la moarte, Dacă mori nepregătit, De lumină... tot n-ai parte.
Înainte de potop, Oamenii la gât purtau, Butelcuţe mari cu dop, Şi cu apă le umpleau. Când pe cale se-ntâlneau Apă îşi cereau îndată. Iată, deci, cum prevesteau Ei, potopul cel de apă. Astăzi, doi când se-ntâlnesc Cer un foc, şi-şi zic: Iată, focul prevestesc, Cer... potopul cel de foc.	Sunt creştini ce cad mereu, După care se ridică; Iarăşi cad, chiar şi mai greu, Şi petrec aşa cu frică. Alţi creştini, şi sunt cam mulţi, Nu au frică de cădere, Nu se văd nicicând căzuţi, Sunt vioi, au şi putere. Cine e-ntr-o groap-adâncă, Şi îi place-n ea să şadă, Stă acolo fără frică, De acolo... un' să cadă ?
Cine e duhovnicesc Se cunoaşte după faţă; Trupului îi pune frâu, Iar pe suflet îl răsfaţă. În icoane n-ai să vezi Sfinţi pictaţi cu burta mare, Cu ţigara-n colţul gurii Sau cu sticle-n buzunare. Sufletul şi trupul, frate, Sunt la om complementare; Cu cât unul e mai mic, Celălalt este... mai mare.	"Cine seamănă, se-adună", Zice-o vorbă din popor; Nu e nimeni împotrivă, Toţi se-adună-n felul lor: Fumătorii în pridvor, Microbiştii pe la meciuri, Desfrânaţi-n casa lor, Alţi-n discoteci, la chefuri... Lumea, însă, se revoltă, Afirmând că nu-i frumos, Când doi-trei creştini se-adună Să-L slăvească pe Hristos.
Ortodocşi, în ţara noastră, Socotind după botez, Sunt vreo nouăzeci la sută, Dacă nu exagerez. Socotind câţi cu prezenţa Sunt la slujbe-n sărbători, Numărul de ortodocşi E mai mic de... zeci de ori. Socotind câţi au trăire De creştini adevăraţi Dintre cei ce merg la slujbe... Este trist, iubiţi confraţi.	Câinele, legat de tine, Îţi slujeşte credincios, Când te vede-i pare bine Şi e mulţumit cu-n os. Toată noapte priveghează, În coteţ nu-şi face foc, Lanţul nu îl deranjează, Nici nu vrea să stea la bloc. Puişorii nu-şi omoară, De îl baţi, nu dă în tine, Ci îţi cade la picioare; Totuşi, omu-i zice "câine
"Tatăl nostru"-i rugăciunea De Iisus Hristos lăsată Ca s-o ştie toată lumea Şi ea trebuie-nvăţată. E o vorbă din vechime: "Spune ca pe Îl ştiau, simţindu-i rostul. Azi, domneasca rugăciune, Nu-şi găseşte-n minte loc, Ce-i mai mulţi ori n-o ştiu bine, Ori... nu o mai ştiu deloc.	Pe pomelnice-am văzut, La pomeni sau sărindare: "Gheorghe - mort nespovedit", Sau "mort fără lumânare". Crezi tu lume trecătoare Că nu ştie Dumnezeu Pe cel mort în nepăsare, De îl scrii c-a fost ateu. Să luăm cu toţi aminte, Să nu stăm în nepăsare ! Cine este fără minte, Cum trăieşte,... aşa moare.
O albină lucrătoare Nu se-aşează-n loc murdar, Ci, zburând din floare-n floare, Ea culege doar nectar. Musca, însă-i altă fire; Se comlace-n loc murdar, Vieţuieşte-n lenevire Şi-i lipsită de-orice har. De aceea, niciodată, Cât nectarul n-o să-i placă, Chiar de e înaripată Musca, miere,... n-o să	Cultul care îl adoră Pe satana foarte mult, Iar pe Dumnezeu ignoră, Evident, e cult... ocult. Cultul care I se-nchină Lui Iisus, dar e un cult Făr' Tradiţia străbună, Evident, e cult... incult. Cultul ce păstrează dogma Creştinească, de demult, Neştirbită-n toata forma, Evident, ăst cult... e cult.

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9