Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9

 

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Conversație

Când citești Sfânta Scriptură,
Îți vorbește Dumnezeu
Și îți spune cu căldură
Ce e bine, ce e rău.

Când te-așezi la rugăciune,
Îi spui tu lui Dumnezeu:
"Doamne, vreau să fiu cu tine !",
"Doamne, scapă-ne de rău !".

Iată cum poți, dragă frate,
Să vorbești cu Dumnezeu !
De ai rugă, de ai Carte,
Vei vorbi cu El mereu.

Ispitire

Ești creștin și ai pretenții
Pentru starea-ți creștinească,
Totdeauna din primejdii,
Dumnezeu să te ferească.

Asta este ispitire;
Dumnezeu nu-i sluga ta,
E păcat, e grea jignire,
Ia gândește-te mata !

Dumnezeu, da, ne ferește
Din primejdii și nevoi
Și de rele ne păzește,
Dacă... ne păzim și noi.
 

Românii "norocoși"

Grecii nu mai au de mult
În vorbire pe "Noroc",
Care-a fost un idol mut
Ce se înroșea la foc.

L-au acum, în schimb, românii,
Care zic "noroc" mereu,
Ba, mai mult, chiar și creștinii,
Zic în loc de "Dumnezeu".

"Hai, noroc !", salută unii,
"Noroc bun !", zic și ortacii,
"Ce noroc !", exclamă alții;
Parcă-ar fi-n... Olimp, săracii.
 

Soarta

Prin ziare și reviste
Azi se publică des știri
De evenimente triste,
Accidente, despărțiri.

"Așa, maică, le-a fost soarta !"
Auzi babele zicând,
Care stau pe șanț, la poartă,
În duminici, discutând.

Nu-i nici soartă, nici destin;
Dogma asta-i de la draci.
Fiind liber și creștin,
Soarta-i... după cum ți-o faci.

Robii Domnului

În obștescul cimitir
Ai să vezi, de te vei duce,
La mormântul orișicui
Priveghind câte o cruce.

Iar pe crucea cel păzește,
Vei vedea că scrie mare,
Că acolo odihnește
Robul Domnului, "CUTARE".

Curios e pentru mine,
Nu-nțeleg, nu îmi dau seama,
Cum din răposați, chiar nimeni,
N-a fost robul lui... satana ?
 

Evangheliștii

De prin '90 încoace,
Sectele ne-au năpădit,
"Lupi" fiind, dar în "cojoace",
Predicând despre sfârșit.

Au venit și-n București,
De pe plaiuri New York-eze,
Sute de evangheliști
Să ne evanghelizeze.

Dar eu cred că ăștia-s hoți,
Căci în Biblie, clar scrie,
Că evangheliștii toți
Au fost patru, nu... o mie.
 

De pomană

Milostenia, să știți,
Cu smerenie făcută,
E regină-ntre virtuți
Și e Domnului plăcută.

Tu când faci un parastas,
Haine, pâine, tot ce-mparți,
Dă la omul nevoiaș,
Nu la rude sau bogați.

Așadar dă la săraci,
Nu uita și ține seamă,
Ca pomana ce o faci
Să nu-ți fie de... pomană.

Lupii răpitori

Iată astăzi România
E un "sat fără de câini".
Vin sectanți din toată lumea
Să ne predice minciuni.

Vin credința să ne-nvețe
Cei ce-n dogmă sunt profani,
Pe noi ce suntem creștini
De vreo două mii de ani.

Oare-n patriile lor,
Creștinat-au pe-ai lor frați,
De-au venit acum la noi ?
Sau sunt "lupi", dar... deghizați.
 

Voință liberă

Creatorul Dumnezeu
Ne-a dat liberă voința,
Să alegem bine, rău,
După cum ne-o fi dorința.

Iată în democrație,
Vezi biserici mari, deschise;
La un pas, pornografie
Și-alte rele curse-ntinse.

Ține drept cărarea sfântă,
Ca să nu te poticnești,
Căci nu vei putea vreodată
La... doi domni ca să slujești !
 

Vine Domnul !

"Grozăvie ! Vine Domnul !
Grea osând-o să ne dea !
Ne omoară !", strigă omul.
Stai !... Nu este chiar așa !

Tu ești fiu, el este Tată,
Cu sfială să-L asculți,
Să dorești ca niciodată
Prin păcate să-L insulți !

Dumnezeu este iubire,
De ce uiți de jertfa sa ?
Cei ce merg în grea pieire,
Merg că... și-au dorit așa.

Sunt creștin !

Iisus Hristos a dat
Celor ce în astă lume
Îl cinstesc ca Împărat,
Un steag sfânt și-un vrednic nume.

De vei spune: "Sunt creștin !
Crucea-mi este de folos !",
Vei înspăimânta deplin
Pe vrăjmași, ca și Hristos.

Scumpul nume de creștin
Îl porți tu cum se cuvine ?
Semnul crucii, semn divin,
Îl faci drept, fără... rușine ?
 

Promisiuni

La botez, prin naș, ai zis,
Mic fiind atunci, un pui,
Că te lepezi de satana
Și de lucrurile lui.

Și-ai mai zis după aceea
Că te-mpreuni cu Hristos,
Că sluji-vei toată viața
Și-I vei fi lui credincios.

De nu-ți ții făgăduința,
Să ferească Dumnezeu,
Mântuise-va doar nașul
C-a promis... în locul tău.
 

Sărăcia și bogăția

Dacă ești sărac, să știi,
Domnului să mulțumești,
Și, făcând și pocăință,
Doar așa te mântuiești.

Dacă ești bogat, n-ai teamă,
Ce e-n plus dă la săraci
Și, făcând și pocăință,
Casă-n ceruri o să-ți faci.

Sărăcia nu-i virtute,
Bogăția nu-i păcat,
Ci păcat e diferența
Dintre... plus și cât ai dat.

Un canon

Iată vine bătrânețea
Cu dureri, cu neputință
Și cârtești și zici că viața,
Ți-ai trăit-o-n pocăință.

Uite ce e, dragă frate,
N-ai făcut precum se cere
Pentru multele păcate,
Și canon după putere.

În iubirea Sa cea mare,
Domnul dat-a pentru om,
Ca să-l scape de pierzare,
Bătrânețea - un canon.
 

Mucenici și mucenici

Pentru Domnul și-au vărsat
Sângele, murind frumos,
Mulți creștini, cu-adevărat
Mucenicii lui Hristos.

Sânge de creștin și astăzi
Pe pământ se varsă mult,
Dar se varsă pentru pofte,
Pentru bani, pentru pământ.

Toți aceia care mor
Pentru patimi, țineți seama,
Ei sunt, cutremurător,
Mucenicii lui... satana.
 

Cârtire

După-a Sa înțelepciune,
Dumnezeu, Stăpân a toate,
Le-a făcut pe toate bune,
Ba mai mult, chiar, bune foarte.

Dar l-auzi pe om că zice:
"Vai, ce vânt e-n astă seară !",
"Vai, ce plouă !","Vai, ce ninge !",
"Vai, ce soare e afară !".

Doar un "vai", iubite frate,
Mult să-l zici, eu te îndemn,
Ce-i mai vrednic decât toate:
"Vai, ce... cârtitori suntem !".

După dar

"Un păcat, făcut cu gândul
De-un părinte, e mai greu
Decât cel făcut cu fapta
De un ucenic al său."

Lucrul ăsta e valabil
Pentru toți cei avansați
În cunoașterea credinței,
Chiar de sunt doar simpli frați.

Deci, nu-ți compara păcatul
Cu al fratelui mai mic,
Ci compară-ți, frate, darul !
Fără el erai... nimic.
 

Măsura

"Cât de multe păhărele
Poate bea un bun creștin ?"
Întrebat-am un părinte,
Și mi-a zis acest bătrân:

"Primul e al Domnului,
Următoru-al omului,
Iar al treilea, să știi,
E paharul porcului !

Un pahar de vin, creștine,
Nu-i păcat de-oi bea mata,
Uneori îți face bine,
Da-i păcat... a te-mbăta !"
 

Prea târziu

La biserică nu vii,
Tot mereu o ocolești,
Nu îi lași nici pe copii,
Căci pe preot nu-l iubești.

Dacă-ți vine cu botezul,
Te ascunzi din drumul său,
Iar în cale dacă-ți iese,
Fugi cât poți, că-ți merge rău.

Când, la moarte, ai să vezi
Ce-ai făcut cât ai fost viu,
Ai să vrei să fugi la preot,
Dar atunci e... prea târziu.

Cununiile legate

Mulți părinți cu planuri multe,
La o vreme oarecare,
Fetele vor să-și mărite
Și băieții să-și însoare.

Și așteaptă pețitori,
Zile, luni îndelungate,
Dar nu vin, căci fii lor
Au cununile “legate”.

Nu cumva sunteți pricina
Voi, părinți ? Ia meditați !
Cum puteați să dați cununa
Dac-ați fost ne...cununați !
 

Lumânarea

Este mare întristare
În familia cuiva,
Când n-apucă lumânare,
Dacă moare cineva.

Lumânarea-i un simbol,
E o practică creștină,
Căci dorim s-avem și-acum
Și în veci s-avem lumină.

Chiar o mie de lumini
De-ai avea arzând la moarte,
Dacă mori nepregătit,
De lumină... tot n-ai parte.
 

Al cui fiu ești ?

De mânie de te-aprinzi
Și-a iubi îți pare greu
Sau la rău cu rău răspunzi,
Ești un fiu al celui rău.

Pe vrăjmaș de nu-l urăști,
Nici nu stai în calea lui,
Dar nu poți nici să-l iubești,
Ești un fiu al omului.

De răspunzi la rău cu bine,
Și-i iubești pe toți nespus,
Chiar pe cel ce-a dat în tine,
Ești un fiu al lui Iisus.

Prevestire

Înainte de potop,
Oamenii la gât purtau,
Butelcuțe mari cu dop,
Și cu apă le umpleau.

Când pe cale se-ntâlneau
Apă își cereau îndată.
Iată, deci, cum prevesteau
Ei, potopul cel de apă.

Astăzi, doi când se-ntâlnesc
Cer un foc, și-și zic: "Noroc !".
Iată, focul prevestesc,
Cer... potopul cel de foc.
 

Nefrica de cădere

Sunt creștini ce cad mereu,
După care se ridică;
Iarăși cad, chiar și mai greu,
Și petrec așa cu frică.

Alți creștini, și sunt cam mulți,
Nu au frică de cădere,
Nu se văd nicicând căzuți,
Sunt vioi, au și putere.

Cine e-ntr-o groap-adâncă,
Și îi place-n ea să șadă,
Stă acolo fără frică,
De acolo... un' să cadă ?
 

Căderea în sus

Vrei în patria cerească ?
Drumul vieții ține-l drept,
Ține calea-mpărătească,
Fii smerit și înțelept.

A cădea nu-i lucru mare.
Poți să cazi, de n-ai trezvie,
Ori la stânga, ori la dreapta,
Deci în pofte sau mândrie.

Dar căderea cea mai mare,
După cum ne spun părinții,
Ce nu are-asemănare,
E căderea-n... sus (a minții).

Complementaritate

Cine e duhovnicesc
Se cunoaște după față;
Trupului îi pune frâu,
Iar pe suflet îl răsfață.

În icoane n-ai să vezi
Sfinți pictați cu burta mare,
Cu țigara-n colțul gurii
Sau cu sticle-n buzunare.

Sufletul și trupul, frate,
Sunt la om complementare;
Cu cât unul e mai mic,
Celălalt este... mai mare.
 

Toată lumea se adună

"Cine seamănă, se-adună",
Zice-o vorbă din popor;
Nu e nimeni împotrivă,
Toți se-adună-n felul lor:

Fumătorii în pridvor,
Microbiștii pe la meciuri,
Desfrânați-n casa lor,
Alți-n discoteci, la chefuri...

Lumea, însă, se revoltă,
Afirmând că nu-i frumos,
Când doi-trei creștini se-adună
Să-L slăvească pe Hristos.
 

Dezbinarea creștinilor

Auzit-ați voi vreodată
De "Budiști penticostali",
"Musulmani de ziua șaptea",
Sau "șiiți duminicali" ?

Auzit-ați voi vreodată:
"Musulman după Coran",
"Confucianist calvin",
Sau "Mozaic luteran" ?

Auzit-ați voi vreodată
De... creștini nedesbinați
Și ca toți să fie una,
Sau ca toți să-și zică frați ?

Numărul de ortodocși

Ortodocși, în țara noastră,
Socotind după botez,
Sunt vreo nouăzeci la sută,
Dacă nu exagerez.

Socotind câți cu prezența
Sunt la slujbe-n sărbători,
Numărul de ortodocși
E mai mic de... zeci de ori.

Socotind câți au trăire
De creștini adevărați
Dintre cei ce merg la slujbe...
Este trist, iubiți confrați.
 

Viața câinelui

Câinele, legat de tine,
Îți slujește credincios,
Când te vede-i pare bine
Și e mulțumit cu-n os.

Toată noapte priveghează,
În coteț nu-și face foc,
Lanțul nu îl deranjează,
Nici nu vrea să stea la bloc.

Puișorii nu-și omoară,
De îl bați, nu dă în tine,
Ci îți cade la picioare;
Totuși, omu-i zice "câine !".
 

Care-i om și care-i câine ?

O cățea, care e suptă
De vreo patru, cinci căței,
E în stare să te rupă
Dacă vrei vreun pui să-i iei.

Omul - chip dumnezeesc -
Pe pruncuți îi avortează,
Alții nu îi îngrijesc,
Ba chiar îi abandonează.

Judecând după purtare,
Ia gândiți-vă mai bine
Și răspundeți la-ntrebare:
Care-i om și care-i câine ?

Spune ca pe "Tatăl nostru" !

"Tatăl nostru"-i rugăciunea
De Iisus Hristos lăsată
Ca s-o știe toată lumea
Și ea trebuie-nvățată.

E o vorbă din vechime:
"Spune ca pe !"
Așa, oamenii, de bine
Îl știau, simțindu-i rostul.

Azi, domneasca rugăciune,
Nu-și găsește-n minte loc,
Ce-i mai mulți ori n-o știu bine,
Ori... nu o mai știu deloc.
 

Pe pomelnice

Pe pomelnice-am văzut,
La pomeni sau sărindare:
"Gheorghe - mort nespovedit",
Sau "mort fără lumânare".

Crezi tu lume trecătoare
Că nu știe Dumnezeu
Pe cel mort în nepăsare,
De îl scrii c-a fost ateu.

Să luăm cu toți aminte,
Să nu stăm în nepăsare !
Cine este fără minte,
Cum trăiește,... așa moare.
 

Dumnezeul tău

Dumnezeul tău i-acela
Căruia îi dăruiești
Clipele cele mai multe,
Arătându-i că-l iubești.

Câte ore stai la filme
Și programe "deocheate" ?
Dar la sfânta rugăciune
Și în privegheri de noapte ?

Cât petreci în fapte bune ?
Dar slujindu-i celui rău ?
Ia, gândește-te, creștine:
Care-i dumnezeul tău ?

Albina și musca

O albină lucrătoare
Nu se-așează-n loc murdar,
Ci, zburând din floare-n floare,
Ea culege doar nectar.

Musca, însă-i altă fire;
Se comlace-n loc murdar,
Viețuiește-n lenevire
Și-i lipsită de-orice har.

De aceea, niciodată,
Cât nectarul n-o să-i placă,
Chiar de e înaripată
Musca, miere,... n-o să facă.
 

Cultul cult

Cultul care îl adoră
Pe satana foarte mult,
Iar pe Dumnezeu ignoră,
Evident, e cult... ocult.

Cultul care I se-nchină
Lui Iisus, dar e un cult
Făr' Tradiția străbună,
Evident, e cult... incult.

Cultul ce păstrează dogma
Creștinească, de demult,
Neștirbită-n toata forma,
Evident, ăst cult... e cult.
 

Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9