Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9

 

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

De ce nu procedezi la fel ?

Dacă șeful îți promite
Peste-un an un post mai bun,
Pentru care te trimite
Să te pregătești puțin,

Nu-i așa că nu zici: "Ba !" ?
Ci dai totul la o parte,
Intri în cămara ta
Și te nevoiești, măi, frate.

Dacă Domnul îți promite
Fericirea-n cer cu El,
De ce ești fără de minte,
Și nu procedezi la fel ?

Fiii duhovnicești

"În dureri vei naște fii"
Zis-a Evei Dumnezeu
Când în Rai a fost, cum știi,
Înșelată de cel rău.

De când Raiul l-am pierdut
Prin păcatul strămoșesc,
Fii noștri, după trup,
În dureri se nasc și cresc.

Însă azi e și mai greu
Ca să naști sau ca să crești,
Să aduci la Dumnezeu,
Fiii cei... duhovnicești.
 

Stai în corabie !

Biblia originală
Și Tradiția creștină
Reprezintă temelia
În "corabia" străbună.

De vâslești numai c-o vâslă,
Stai pe loc și te-nvârtești;
De vâslești cu amândouă,
Iute-ajungi unde-ți dorești.

Cei ce nu vor să-nțeleagă
Cu-amândouă să vâslească,
Vor vâsli o viață-ntreagă;
"Barca"... n-o să se urnească.
 

Regim alimentar

Cea mai veche din porunci
A fost dată chiar în Rai
Când s-a zis "Să nu mănânci...
Ca să ai un veșnic trai !".

Postul este de păcate
Și nu e un scop în sine,
Dar postim și de bucate,
Ca să ținem trupu-n strune.

Postul, fără rugăciune,
Pierzând timpul în zadar,
Fără multe fapte bune,
E... regim alimentar.

Unda radio

Unda radio n-o vezi,
Dar, ea, pretutindeni este;
Totul e să o captezi
Și-ai s-auzi cum îți “grăiește”.

Un Emițător Puternic
E și Domnul Dumnezeu
Care-n Universul veșnic
Radiază Duhul Său.

Dumnezeu e lângă tine;
Dacă vrei să-i simți prezența
Și iubirea sa divină,
Totu-i să-I captezi... "frecvența".
 

Cum petreci

Doi creștini când se-ntâlneau
Pe cărare, altădată,
Cu folos se întrebau:
"Cum petreci, iubite frate ?"

Și, așa, cu umilință
Între ei se întrebau
De petrecerea-n căință,
Căci așa ei petreceau.

Astăzi doi când se-ntâlnesc
Se întreabă mult de meciuri
Și cu haz își povestesc
Cum petrec pe la... petreceri.
 

Bolnav fără tratament

Când te spovedești, măi frate,
Cere cu dorință mare
Și canon pentru păcate
Ca să afli vindecare.

Căci duhovnicul pe care
L-ai ales la spovedit,
De nu-ți dă, spre îndreptare,
Și canonul potrivit,

E ca medicul ce-ți spune
De ce suferi, tu, curent,
Dar, nu știu din ce motive,
Nu îți dă și... tratament.

Mântuire fără pocăință ?

Unii oameni fericesc
Pe cei care au murit
Sub drapelul ostășesc
În război, căci s-au jertfit.

Ba,-i consideră martiri
Ai bisericii creștine;
Însă nu suntem datori
Cu o moarte-n astă lume ?

Cine moare-n necredință,
Neiertat, nespovedit,
Fără pic de pocăință,
Chiar pe front, e-n veci pierdut.
 

Unii cer avere

Trebuie ca-n rugăciune,
Tu să ceri, smerit, mereu
Lucruri demne, lucruri bune,
Vrednice de Dumnezeu.

Unii însă cer avere,
Bani și lux pentru ai săi,
Ba, cer lucruri și mai rele:
Nimicirea celor răi.

Cel mai mare rău ar fi,
Pentru noi, în astă lume,
Dacă ni s-ar împlini
Orișicare... rugăciune.
 

Poarta

Dacă vrei s-ajungi, măi frate,
În Palatele Cerești,
Trebuie întâi de toate
Poarta sfântă s-o găsești.

Poarta asta nu-i în cer,
Nu-i ascunsă în vreo stea,
N-o ascunde vreun mister,
Ba, treci des pe lângă ea.

Cine nu pășește vrednic
Pe-a bisericii portiță,
Va rămâne-n întuneric
Chiar de are și credință.

Gura și urechile

Omul, care-i înzestrat
Cu urechi, cu nas, cu gură
De Cel care l-a creat,
E o tainică făptură.

Tu gândești întotdeauna
La o taină ce nu-i nouă:
De ce gura-i numai una,
Iar urechile sunt două?

Simplu, frate ! Un creștin,
Ca s-arate că e cult,
Să vorbească mai puțin
Și s-asculte cât mai mult.
 

Fuga de moarte

Trupul, care-i din țărână,
Moare, frate, negreșit,
Cu o moarte rea sau bună,
Precum omul și-a gătit.

E și pentru suflet moarte,
Care-nseamnă iad și chin
Și în veci să nu ai parte
De ospățul sfânt, divin.

Totuși, prea puțini din oameni
Fug de moartea sufletească;
Cei mai mulți creștini și semeni
Fug, atât: de cea trupească.
 

Nu trăim ca să mâncăm

Dumnezeu ne-a dat și trup,
Ce-i făptură minunată,
Și cu el vom da răspuns
La obștesca judecată.

De aceea e păcat
Dacă trupul nu-ți hrănești,
Însă nici exagerat,
Ca să nu-l îmbolnăvești.

Bine-ar fi să nu uităm
Sfatul părintesc sublim:
"Nu trăim ca să mâncăm,
Ci mâncăm ca să trăim".

Sunt două raiuri ?

Raiu-nseamnă bucurie,
Pace, cânt și bun miros,
Dragoste și veșnicie
In prezența lui Hristos.

Tu, ce ești certat nițel
Cu un frate ce-a greșit,
Cum vei sta în Rai cu el
Neiertat și învrăjbit ?

Și-apoi, frate, știi cumva,
Sunteți voi încredințați
Că ar fi pe undeva
"Raiul... fraților certați" ?
 

După roade

Pomul cu coroană mândră
Ce nu face rod deloc,
Este bun doar pentru umbră
Sau e bun ca lemn de foc.

Tot așa-i și cu creștinul
Fără fapte pe măsură,
Ce își laudă destinul:
Este bun, dar bun de gură.

Așadar, iubite frate,
Pomul bun îl vei cunoaște
Totdeauna după roade,
Iar creștinul... după fapte.
 

Omul în rai

Omul, dac-ajunge-n rai,
De trei lucruri, mult, se miră:
Mai întâi, cum el un “crai”
Merită atâta milă;

Apoi, iar se miră mult
Că pe unii frați prosperi,
Ce-i știa sfinți pe pământ,
Nu îi vede nicăieri;

Dar se miră și mai mult
Că-ntre sfinții virtuoși
Vede frați, ce pe pământ
Îi știa că-s... păcătoși.

De ce exagerare ?

Lumea azi îți zice-n față
Că ești cam exagerat
Dac-ai vrea să duci o viață
De creștin adevărat.

Dar întreb mai răspicat:
Domnul n-a exagerat
C-a murit crucificat,
Pălmuit, lovit, scuipat ?

Și e Domn, e Împărat
Care blând, cu chip suav,
Din iubire-a preferat
Ca să moară pentru sclav.
 

Mlădița care se usucă

La un pom, din rădăcină,
Toată seva hrănitoare
Se ridică, prin tulpină,
La mlădiță și la floare.

De se rupe de tulpină
O mlădiță, se usucă,
Căci s-a rupt de mama-i bună,
După care-n foc se-aruncă.

Și-n biserica străbună
E la fel, e univoc:
Cin' se rupe de tulpină
Se usucă și... la foc.
 

Semnul crucii

Semnul crucii îl formează
Un segment orizontal
Care drept intersectează
Alt segment, dar vertical.

Liniuța verticală
Reprezintă Cerul Sfânt,
Pe când cea orizontală
Ne vorbește de Pământ.

Iată cum în chip vădit
Semnul crucii spune clar
Că, prin cruce, s-a unit
Cerul cu Pământul, iar.

Numai dacă văd

Mai sunt oameni care spun:
"Numai dacă văd eu cred
Și, de-aceea, nicidecum
În povești nu mă încred !".

Se opun cu fermitate
Adevărului suprem,
Dar de electricitate
Ce n-o văd, de ce se tem?

Oare poate ochiul singur
Să perceapă tot ce este?
Nu avem și alte simțuri,
Nu simțim și sufletește?
 

Inconsecvență

Dacă-i spui unui ateu
Că n-a fost nici Bossuet,
Că n-a fost nici Ptolomeu,
Și nici Thales din Milet,

Că n-a fost nici Mahomed,
Nici Traian, nici alt părinte,
O să-ți spună: "Ba, eu cred,
Căci istoria nu minte !".

Dacă-i spui de Dumnezeu,
De-al Scripturii conținut,
Nu te crede-acest ateu;
Ba, îți zice: "L-ai văzut ?"
 

Ce să-i ceri ?

Mult te superi câteodată
Când te-njură cineva
Sau ți-atacă demnitatea
Defăimându-te cumva.

Tu, atunci, îi ceri, măi frate,
Să vorbească mai frumos,
Să se poarte cumsecade,
Ca un om politicos.

Dac-ai fi mai înțelept
Și-ai avea tact și răbdare,
Ți-ai da seama că-i nedrept
Ca să-i ceri... ce el nu are.

Concluzie

"Căutați Împărăția
Domnului întâi de toate
Și-apoi toate celelalte
Vă vor fi adăugate".

Biblia așa ne spune
Că e demn întâi să facem,
De aceea se cuvine
O concluzie să tragem:

Sărăcia de te luptă,
Ăsta e un semn vădit
Că Împărăția Sfântă
Nu o cauți hotărât.
 

Pierdere mare

Mult se întristează omul
Dacă pierde calul, banii,
Pălăria sau bastonul,
Vaca, oaia, sau curcanii.

Pe mulți oameni îi întreabă,
Fuge, caută prin munți,
Tot sperând, în marea-i grabă,
Trece ape, văi și punți.

Dar că pierde mântuirea,
Omului nu prea îi pasă;
Pentr-un cal își pierde firea,
Pentru suflet..., stă acasă.
 

Toate ne “pică”

Sunt destui ce spun: "Nimic
Nu ne pic-așa din cer",
Dar eu vreau să-i contrazic
Pe cei ce-s lipsiți de fler.

Soarele de unde “pică” ?
Dar zăpada, ploaia, ceața ?
Noaptea cine o ridică
Și aduce dimineața ?

Cine crește frunza, frate ?
Vântul cui știe de frică ?
Nu ne vin pe gratis toate ?
Oare nu din cer ne pică ?

Cercul pământului

Oamenii ce-și zic savanți
Au aflat mai de curând,
Studiind aștrii giganți,
Că Pământul e rotund.

Dac-ar fi citit Scriptura,
Ce s-a scris de mii de ani,
Ar fi înțeles că Tera
Și alți aștri nu sunt plani.

Căci la Iov e scris de-o șchioapă
Despre "cercul pământesc"
Și că Tera-i "suspendată
Pe nimic", plutind firesc.
 

Ștampila

Să nu crezi că o să vină
Antihristul cu ștampila
Să ți-o pună ori pe mână,
Ori pe frunte, cu de-a sila.

Cel ce nu-și ridică dreapta
Să se-nchine creștinește
Ori de câte ori pe cale
O biserică-ntâlnește,

Dovedește-n chip vădit
Că pe frunte și pe mână
E precis pecetluit
Și de-aceea nu se-nchină.
 

Fii exemplu !

Tu ai vrea să ai în jur
Numai oameni buni și drepți
Să nu aibă vreun cusur,
Ba să fie chiar perfecți.

Însă pentru tine, frate,
Faci mereu pogorăminte,
Și nu-ți judeci cu dreptate
Comportarea-ți fără minte.

Ia să-ncerci de azi 'nainte
Să-i accepți pe cei din jur
Cum sunt ei, cu neputințe,
Iar tu fii fără cusur.

Cugetare

Dintre mii de copilași
Ce se nasc în astă lume
Câți din ei vor fi ostași
Ai Bisericii creștine ?

Dintre mii de muritori
Ce străbat această lume
Câți vor fi împlinitori
Ai poruncilor divine ?

Dintre mii de suflețele
Ce-au plecat de pe Pământ
Câte oare dintre ele
Vor ajunge-n Cerul Sfânt ?
 

Nu judeca !

De o vreme, dragul meu,
Viața ți-ai schimbat în bine,
Căci Preabunul Dumnezeu
S-a milostivit de tine.

Însă ai un obicei
Care nu e creștinesc:
Judeci, frate, pe acei
Care, da, mai și greșesc.

Un răspuns te rog să-mi dai
Dacă ai sau nu temei:
Tu, mai ieri, când nu știai,
Nu făceai la fel ca ei ?
 

O arvună

Când ți-e frig de clănțănești,
Când ți-e cald de-ți vine rău,
Trebuie să te gândești
Că la iad e și mai greu.

Dacă-n viață, frate, ești
Cel mai fericit din lume,
Trebuie să te gândești
Că în rai e și mai bine.

Așadar să medităm
Când ni-i starea rea, sau bună:
Că aici întâmpinăm
Prea puțin, doar o... arvună.

Sulemenire

Cine se sulemenește,
Spune Domnului tacit:
"Recunosc, ești Creatorul,
Însă, Doamne, ai greșit !

Mă voiam cu buze roșii
Și sprincene jumulite,
Mă voiam cu ochii vineți
Și cu unghii înroșite,

Mă voiam cu părul verde
Și am multe obiecții,
De aceea, Doamne Sfinte,
Îți aduc niște... corecții !"
 

NATO

"Doamne, Dumnezeul nostru,
Ce-ai păzit de-atâtea ori
Țara noastră, România,
De atâți cotropitori,

Noi nu mai avem nevoie
De al tău sfânt ajutor
Și de-aceea, Doamne Sfinte,
Ce ne-ai fost ocrotitor,

Noi avem un dor fierbinte,
O dorință mare, iat-o:
Vrem de-acuma înainte
Să ne ocrotească... NATO."
 

Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9