De ce nu procedezi la fel ?

Dacă şeful îţi promite
Peste-un an un post mai bun,
Pentru care te trimite
Să te pregăteşti puţin,

Nu-i aşa că nu zici: "Ba !" ?
Ci dai totul la o parte,
Intri în cămara ta
Şi te nevoieşti, măi, frate.

Dacă Domnul îţi promite
Fericirea-n cer cu El,
De ce eşti fără de minte,
Şi nu procedezi la fel ?

Fiii duhovniceşti

"În dureri vei naşte fii"
Zis-a Evei Dumnezeu
Când în Rai a fost, cum ştii,
Înşelată de cel rău.

De când Raiul l-am pierdut
Prin păcatul strămoşesc,
Fii noştri, după trup,
În dureri se nasc şi cresc.

Însă azi e şi mai greu
Ca să naşti sau ca să creşti,
Să aduci la Dumnezeu,
Fiii cei... duhovniceşti.
 

Stai în corabie !

Biblia originală
Şi Tradiţia creştină
Reprezintă temelia
În "corabia" străbună.

De vâsleşti numai c-o vâslă,
Stai pe loc şi te-nvârteşti;
De vâsleşti cu amândouă,
Iute-ajungi unde-ţi doreşti.

Cei ce nu vor să-nţeleagă
Cu-amândouă să vâslească,
Vor vâsli o viaţă-ntreagă;
"Barca"... n-o să se urnească.
 

Regim alimentar

Cea mai veche din porunci
A fost dată chiar în Rai
Când s-a zis "Să nu mănânci...
Ca să ai un veşnic trai !".

Postul este de păcate
Şi nu e un scop în sine,
Dar postim şi de bucate,
Ca să ţinem trupu-n strune.

Postul, fără rugăciune,
Pierzând timpul în zadar,
Fără multe fapte bune,
E... regim alimentar.

Unda radio

Unda radio n-o vezi,
Dar, ea, pretutindeni este;
Totul e să o captezi
Şi-ai s-auzi cum îţi “grăieşte”.

Un Emiţător Puternic
E şi Domnul Dumnezeu
Care-n Universul veşnic
Radiază Duhul Său.

Dumnezeu e lângă tine;
Dacă vrei să-i simţi prezenţa
Şi iubirea sa divină,
Totu-i să-I captezi... "frecvenţa".
 

Cum petreci

Doi creştini când se-ntâlneau
Pe cărare, altădată,
Cu folos se întrebau:
"Cum petreci, iubite frate ?"

Şi, aşa, cu umilinţă
Între ei se întrebau
De petrecerea-n căinţă,
Căci aşa ei petreceau.

Astăzi doi când se-ntâlnesc
Se întreabă mult de meciuri
Şi cu haz îşi povestesc
Cum petrec pe la... petreceri.
 

Bolnav fără tratament

Când te spovedeşti, măi frate,
Cere cu dorinţă mare
Şi canon pentru păcate
Ca să afli vindecare.

Căci duhovnicul pe care
L-ai ales la spovedit,
De nu-ţi dă, spre îndreptare,
Şi canonul potrivit,

E ca medicul ce-ţi spune
De ce suferi, tu, curent,
Dar, nu ştiu din ce motive,
Nu îţi dă şi... tratament.

Mântuire fără pocăinţă ?

Unii oameni fericesc
Pe cei care au murit
Sub drapelul ostăşesc
În război, căci s-au jertfit.

Ba,-i consideră martiri
Ai bisericii creştine;
Însă nu suntem datori
Cu o moarte-n astă lume ?

Cine moare-n necredinţă,
Neiertat, nespovedit,
Fără pic de pocăinţă,
Chiar pe front, e-n veci pierdut.
 

Unii cer avere

Trebuie ca-n rugăciune,
Tu să ceri, smerit, mereu
Lucruri demne, lucruri bune,
Vrednice de Dumnezeu.

Unii însă cer avere,
Bani şi lux pentru ai săi,
Ba, cer lucruri şi mai rele:
Nimicirea celor răi.

Cel mai mare rău ar fi,
Pentru noi, în astă lume,
Dacă ni s-ar împlini
Orişicare... rugăciune.
 

Poarta

Dacă vrei s-ajungi, măi frate,
În Palatele Cereşti,
Trebuie întâi de toate
Poarta sfântă s-o găseşti.

Poarta asta nu-i în cer,
Nu-i ascunsă în vreo stea,
N-o ascunde vreun mister,
Ba, treci des pe lângă ea.

Cine nu păşeşte vrednic
Pe-a bisericii portiţă,
Va rămâne-n întuneric
Chiar de are şi credinţă.

Gura şi urechile

Omul, care-i înzestrat
Cu urechi, cu nas, cu gură
De Cel care l-a creat,
E o tainică făptură.

Tu gândeşti întotdeauna
La o taină ce nu-i nouă:
De ce gura-i numai una,
Iar urechile sunt două?

Simplu, frate ! Un creştin,
Ca s-arate că e cult,
Să vorbească mai puţin
Şi s-asculte cât mai mult.
 

Fuga de moarte

Trupul, care-i din ţărână,
Moare, frate, negreşit,
Cu o moarte rea sau bună,
Precum omul şi-a gătit.

E şi pentru suflet moarte,
Care-nseamnă iad şi chin
Şi în veci să nu ai parte
De ospăţul sfânt, divin.

Totuşi, prea puţini din oameni
Fug de moartea sufletească;
Cei mai mulţi creştini şi semeni
Fug, atât: de cea trupească.
 

Nu trăim ca să mâncăm

Dumnezeu ne-a dat şi trup,
Ce-i făptură minunată,
Şi cu el vom da răspuns
La obştesca judecată.

De aceea e păcat
Dacă trupul nu-ţi hrăneşti,
Însă nici exagerat,
Ca să nu-l îmbolnăveşti.

Bine-ar fi să nu uităm
Sfatul părintesc sublim:
"Nu trăim ca să mâncăm,
Ci mâncăm ca să trăim".

Sunt două raiuri ?

Raiu-nseamnă bucurie,
Pace, cânt şi bun miros,
Dragoste şi veşnicie
In prezenţa lui Hristos.

Tu, ce eşti certat niţel
Cu un frate ce-a greşit,
Cum vei sta în Rai cu el
Neiertat şi învrăjbit ?

Şi-apoi, frate, ştii cumva,
Sunteţi voi încredinţaţi
Că ar fi pe undeva
"Raiul... fraţilor certaţi" ?
 

După roade

Pomul cu coroană mândră
Ce nu face rod deloc,
Este bun doar pentru umbră
Sau e bun ca lemn de foc.

Tot aşa-i şi cu creştinul
Fără fapte pe măsură,
Ce îşi laudă destinul:
Este bun, dar bun de gură.

Aşadar, iubite frate,
Pomul bun îl vei cunoaşte
Totdeauna după roade,
Iar creştinul... după fapte.
 

Omul în rai

Omul, dac-ajunge-n rai,
De trei lucruri, mult, se miră:
Mai întâi, cum el un “crai”
Merită atâta milă;

Apoi, iar se miră mult
Că pe unii fraţi prosperi,
Ce-i ştia sfinţi pe pământ,
Nu îi vede nicăieri;

Dar se miră şi mai mult
Că-ntre sfinţii virtuoşi
Vede fraţi, ce pe pământ
Îi ştia că-s... păcătoşi.

De ce exagerare ?

Lumea azi îţi zice-n faţă
Că eşti cam exagerat
Dac-ai vrea să duci o viaţă
De creştin adevărat.

Dar întreb mai răspicat:
Domnul n-a exagerat
C-a murit crucificat,
Pălmuit, lovit, scuipat ?

Şi e Domn, e Împărat
Care blând, cu chip suav,
Din iubire-a preferat
Ca să moară pentru sclav.
 

Mlădiţa care se usucă

La un pom, din rădăcină,
Toată seva hrănitoare
Se ridică, prin tulpină,
La mlădiţă şi la floare.

De se rupe de tulpină
O mlădiţă, se usucă,
Căci s-a rupt de mama-i bună,
După care-n foc se-aruncă.

Şi-n biserica străbună
E la fel, e univoc:
Cin' se rupe de tulpină
Se usucă şi... la foc.
 

Semnul crucii

Semnul crucii îl formează
Un segment orizontal
Care drept intersectează
Alt segment, dar vertical.

Liniuţa verticală
Reprezintă Cerul Sfânt,
Pe când cea orizontală
Ne vorbeşte de Pământ.

Iată cum în chip vădit
Semnul crucii spune clar
Că, prin cruce, s-a unit
Cerul cu Pământul, iar.

Numai dacă văd

Mai sunt oameni care spun:
"Numai dacă văd eu cred
Şi, de-aceea, nicidecum
În poveşti nu mă încred !".

Se opun cu fermitate
Adevărului suprem,
Dar de electricitate
Ce n-o văd, de ce se tem?

Oare poate ochiul singur
Să perceapă tot ce este?
Nu avem şi alte simţuri,
Nu simţim şi sufleteşte?
 

Inconsecvenţă

Dacă-i spui unui ateu
Că n-a fost nici Bossuet,
Că n-a fost nici Ptolomeu,
Şi nici Thales din Milet,

Că n-a fost nici Mahomed,
Nici Traian, nici alt părinte,
O să-ţi spună: "Ba, eu cred,
Căci istoria nu minte !".

Dacă-i spui de Dumnezeu,
De-al Scripturii conţinut,
Nu te crede-acest ateu;
Ba, îţi zice: "L-ai văzut ?"
 

Ce să-i ceri ?

Mult te superi câteodată
Când te-njură cineva
Sau ţi-atacă demnitatea
Defăimându-te cumva.

Tu, atunci, îi ceri, măi frate,
Să vorbească mai frumos,
Să se poarte cumsecade,
Ca un om politicos.

Dac-ai fi mai înţelept
Şi-ai avea tact şi răbdare,
Ţi-ai da seama că-i nedrept
Ca să-i ceri... ce el nu are.

Concluzie

"Căutaţi Împărăţia
Domnului întâi de toate
Şi-apoi toate celelalte
Vă vor fi adăugate".

Biblia aşa ne spune
Că e demn întâi să facem,
De aceea se cuvine
O concluzie să tragem:

Sărăcia de te luptă,
Ăsta e un semn vădit
Că Împărăţia Sfântă
Nu o cauţi hotărât.
 

Pierdere mare

Mult se întristează omul
Dacă pierde calul, banii,
Pălăria sau bastonul,
Vaca, oaia, sau curcanii.

Pe mulţi oameni îi întreabă,
Fuge, caută prin munţi,
Tot sperând, în marea-i grabă,
Trece ape, văi şi punţi.

Dar că pierde mântuirea,
Omului nu prea îi pasă;
Pentr-un cal îşi pierde firea,
Pentru suflet..., stă acasă.
 

Toate ne “pică”

Sunt destui ce spun: "Nimic
Nu ne pic-aşa din cer",
Dar eu vreau să-i contrazic
Pe cei ce-s lipsiţi de fler.

Soarele de unde “pică” ?
Dar zăpada, ploaia, ceaţa ?
Noaptea cine o ridică
Şi aduce dimineaţa ?

Cine creşte frunza, frate ?
Vântul cui ştie de frică ?
Nu ne vin pe gratis toate ?
Oare nu din cer ne pică ?

Cercul pământului

Oamenii ce-şi zic savanţi
Au aflat mai de curând,
Studiind aştrii giganţi,
Că Pământul e rotund.

Dac-ar fi citit Scriptura,
Ce s-a scris de mii de ani,
Ar fi înţeles că Tera
Şi alţi aştri nu sunt plani.

Căci la Iov e scris de-o şchioapă
Despre "cercul pământesc"
Şi că Tera-i "suspendată
Pe nimic", plutind firesc.
 

Ştampila

Să nu crezi că o să vină
Antihristul cu ştampila
Să ţi-o pună ori pe mână,
Ori pe frunte, cu de-a sila.

Cel ce nu-şi ridică dreapta
Să se-nchine creştineşte
Ori de câte ori pe cale
O biserică-ntâlneşte,

Dovedeşte-n chip vădit
Că pe frunte şi pe mână
E precis pecetluit
Şi de-aceea nu se-nchină.
 

Fii exemplu !

Tu ai vrea să ai în jur
Numai oameni buni şi drepţi
Să nu aibă vreun cusur,
Ba să fie chiar perfecţi.

Însă pentru tine, frate,
Faci mereu pogorăminte,
Şi nu-ţi judeci cu dreptate
Comportarea-ţi fără minte.

Ia să-ncerci de azi 'nainte
Să-i accepţi pe cei din jur
Cum sunt ei, cu neputinţe,
Iar tu fii fără cusur.

Cugetare

Dintre mii de copilaşi
Ce se nasc în astă lume
Câţi din ei vor fi ostaşi
Ai Bisericii creştine ?

Dintre mii de muritori
Ce străbat această lume
Câţi vor fi împlinitori
Ai poruncilor divine ?

Dintre mii de sufleţele
Ce-au plecat de pe Pământ
Câte oare dintre ele
Vor ajunge-n Cerul Sfânt ?
 

Nu judeca !

De o vreme, dragul meu,
Viaţa ţi-ai schimbat în bine,
Căci Preabunul Dumnezeu
S-a milostivit de tine.

Însă ai un obicei
Care nu e creştinesc:
Judeci, frate, pe acei
Care, da, mai şi greşesc.

Un răspuns te rog să-mi dai
Dacă ai sau nu temei:
Tu, mai ieri, când nu ştiai,
Nu făceai la fel ca ei ?
 

O arvună

Când ţi-e frig de clănţăneşti,
Când ţi-e cald de-ţi vine rău,
Trebuie să te gândeşti
Că la iad e şi mai greu.

Dacă-n viaţă, frate, eşti
Cel mai fericit din lume,
Trebuie să te gândeşti
Că în rai e şi mai bine.

Aşadar să medităm
Când ni-i starea rea, sau bună:
Că aici întâmpinăm
Prea puţin, doar o... arvună.

Sulemenire

Cine se sulemeneşte,
Spune Domnului tacit:
"Recunosc, eşti Creatorul,
Însă, Doamne, ai greşit !

Mă voiam cu buze roşii
Şi sprincene jumulite,
Mă voiam cu ochii vineţi
Şi cu unghii înroşite,

Mă voiam cu părul verde
Şi am multe obiecţii,
De aceea, Doamne Sfinte,
Îţi aduc nişte... corecţii !"
 

NATO

"Doamne, Dumnezeul nostru,
Ce-ai păzit de-atâtea ori
Ţara noastră, România,
De atâţi cotropitori,

Noi nu mai avem nevoie
De al tău sfânt ajutor
Şi de-aceea, Doamne Sfinte,
Ce ne-ai fost ocrotitor,

Noi avem un dor fierbinte,
O dorinţă mare, iat-o:
Vrem de-acuma înainte
Să ne ocrotească... NATO."