Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9

 

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Cu sorcova

Când în post, cu mare grabă,
Vrei să te împărtășești,
Preotul din nou te-ntreabă:
Împăcat cu lumea, ești ?

Și atunci ți-aduci aminte
Că pe mulți i-ai supărat
Și le-ai zis niște cuvinte,
Pentru care v-ați certat.

Și începi a colinda,
Pe la case a intra,
Rogi pe toți a te ierta,
Parc-ai fi cu... sorcova.

A zis frumos

De la slujbă către casă,
Vine Leana pe la trei
Și îi zice bucuroasă
Lui Vasile, soțul ei:

"Azi la predică-a vorbit
Două ore jumătate,
Un predicator vestit,
Teolog, cu multă carte".

"Și ce-a zis, ce v-a-nvățat ?",
Zice soțul curios.
"Nu prea știu ce-a predicat,
Dar ce-a zis... a zis frumos !"
 

Fiecare pentru el

"Cui biserica nu-i mamă,
Lui nu-i Tată Dumnezeu",
Îi zicea mereu Ileana,
Lui Vasile, soțul său.

- La biserică, bărbate,
Astăzi vreau să merg cu tine !
- Păi, nu pot, e cam departe,
Du-te tu și pentru mine !

- Dacă crezi c-așa se poate,
Eu mă duc, căci greu nu-mi vine,
Dar să știi: de azi, bărbate,
Voi mânca... și pentru tine !
 

Spre biserică

Spre biserica din piață,
Văd o soră alergând,
Țanțoșă și zâmbăreață,
Cu zulufii fluturând.

În portiță când sosește,
După ce-n jur s-a uitat,
Repede se-mbrobodește
Cu-n batic cam șifonat.

Și, așa îmbrobodită,
Lin pășește către Cină.
Iată sora cea grăbită,
De la poartă e... creștină.

Nivelul de trai

Traiul bun în țări mai mari,
Aferent unui popor,
Se măsoară în dolari
Pe cap de locuitor.

Dezvoltarea la români,
Ce în cârciumi n-au rival,
Se exprimă, oameni buni,
Într-un mod original.

Ca să pară cât mai mare,
Chiar mai mare ca la Bon,
Dezvoltarea se măsoară
În... bodegi pe cap de om.
 

Nu se mai poartă

Precum știți, de Bobotează,
Preoții și cântăreții
Merg prin case și botează
Mobila și toți pereții.

Dar, să vezi, unii creștini
Pe pereți au așezate
Poze de eroi păgâni,
Sataniști, femei stricate.

Dacă-ntrebi, subtil, pe frați
De icoană, de-a ei soartă,
Îți răspund puțin mirați:
"Bre, nu știi,... nu se mai poartă !"
 

Nu-i contest ...

Omul, nobilă zidire,
E creat de Dumnezeu
Dup-a Sa asemănare
Și-nzestrat cu chipul Său.

Unii oameni cu tupeu,
Ce-și zic oameni de știință,
Ignorând pe Dumnezeu,
Spun că omu-i din maimuță

După felul cum gândesc
Acești oameni de știință,
E posibil, nu-i contest,
Ei să fie din... maimuță.

Creștinele la Istambul

Spun bătrânii că pe vremuri,
Când erau străbunii prunci,
Ne prădau în multe feluri
Hoarde de tătari sau turci.

Spre a nu fi necinstite
De acești spurcați păgâni,
Fetele stăteau pitite
În păduri, prin văgăuni.

Astăzi fete de creștini,
Cu comportament fudul,
Având teamă de... români,
Se ascund prin... Istambul.
 

Dezlegare la pește

Doar puțini creștini de astăzi
Mai țin postul creștinesc;
Mulți mănâncă-n post de dulce
Afirmând că, ei, muncesc.

Dar, când văd prin calendare
Că e scris cu roșu, frate,
Că la pește-i dezlegare,
Lasă carnea la o parte

Și-și gătesc în grabă pește
Cu untură și cu sare,
Căci așa e... creștinește
Și-apoi... este dezlegare.
 

In loc de pravilă

Dimineața când te scoli
Fă măcar o-nchinăciune,
Mergi, pe față, să te speli
Și-apoi treci la rugăciune !

Nu uita să tămâiezi
Cu tămâie, cu mireasmă,
Iar atunci când n-ajunezi
Ia anaforă, aghiasmă !

Unii, însă, cum se scoală,
Sorb cu poftă cafeluța
Și cu fumul de țigară
Își... tămâie locuința.

Fumatul

În imensa-I bunătate,
Dumnezeu, citim în Carte,
Bune le-a făcut pe toate,
Ba, mai mult, chiar bune foarte.

Omului i-a dat organe
Cu un scop, pe fiecare:
Pentru văz, miros și hrană;
I-a dat mâini, i-a dat picioare.

De fumat ce pot să spun ?
Dacă ar fi fost virtute,
Dumnezeu, ce-I Atotbun,
I-ar fi pus un horn... în frunte.
 

Om spiritual

A fi om spiritual
E un dar dumnezeesc
Și înseamnă: om moral,
Om curat, duhovnicesc.

Tot spiritual înseamnă
Când glumești, când povestești
Precum gura te îndeamnă,
Cu umor, cele lumești.

Iată că de-abia acum
Înțeleg în mod real
De ce suntem noi, oricum,
Un popor... spiritual.
 

Cununia sau botezul ?

Cununia și botezul
Din vechime, din străbuni,
Au fost două taine sfinte
Respectate de creștini.

Mai întâi și-ntâi de toate
Tinerii se cununau,
Iar când "barza" sosea iute,
La un an și botezau.

Însă azi ce fac creștinii?
Nu mai țin legea străbună,
Căci întâi botează fiii,
Iar la anu'... se cunună.

Celelalte pentru cine ?

Un inel, o verighetă
E un simbol, o știm toți,
Ce atestă că-i sfințită
Legătura dintre soți.

Însă unele domnițe,
Ce se cred femei mai culte,
Au pe degete inele
Nu doar unul, ci mai multe.

Unu-i pentru soțul tău,
Înțeleg și-i foarte bine
Însă, soro, spune drept:
Celelalte pentru cine?
 

Jargoane

Azi elevii folosesc
Un jargon când se exprimă,
Căci codificat vorbesc,
Ori nu știu limba română.

Matematica e "mate",
Profesoara este "proafa",
Diriginta e "diriga",
"Aia" de română-i... "scroafa".

Răspunzând tot în jargoane
Și profesorii, vârtos,
Le pun "opt fără obloane" ,
Sau vreun "scăunel întors".
 

Nu-i convine

Unui om necredincios
De-i vorbești de Dumnezeu,
De credință, de Hristos,
Nu suportă,-i vine greu.

Dacă-i spui pentru folos
De o judecată justă,
Răspicat și furios
O să-ți spună: "Nu există !"

Știi de ce te contrazice
Și-ți răspunde răspicat?
Pentru că nu-i prea convine
Ca să fie judecat.

Bricheta și lumânarea

Cred că știe lumea toată,
Tot poporul și suflarea,
Că bricheta-i destinată
Ca s-aprinzi, cu ea, țigarea.

Însă unii din creștini
Folosesc cu nepăsare
Azi bricheta, oameni buni,
La pomeni și sărindare,

Căci cu ea aprind tămâia,
Tot cu ea și lumânarea,
Sugerând deci "armonia"
Lumânării cu... țigarea.
 

Ingustimea băsmăluții

O poruncă spune clar:
“Toată partea femeiască
(În biserică măcar)
Capul să și-l învelească”.

Vezi femei cu băsmăluțe,
Altele purtând batic,
Altele cu panglicuțe,
Altele fără nimic.

Îngustimea băsmăluții,
La creștine, ne vorbește
Despre îngustimea minții:
Multă, scurtă, sau... lipsește.
 

Ingenunchere

Când te-așezi la rugăciune
Lasă grijile și-apoi
Să îngenunchezi, creștine,
Cu genunchii amândoi.

Și, așa, smerit, cuminte,
Cu genunchii la pământ
Spune ruga ta fierbinte
Dumnezeului Cel Sfânt.

Unii, însă, din păcate,
Țin doar un genunchi plecat;
Ori din lene, ori se poate
Că s-au... catolicizat.

Voturile mirenilor

Voturile monahale
Sunt: o viață-n CURĂȚIE,
O smerită ASCULTARE
Și-o deplină SĂRĂCIE.

Voturile mirenești,
Despre care s-a dus vestea,
Sunt tot trei la cei lumești;
Iată care sunt acestea:

SĂRĂCIA în iubire,
ASCULTAREA multor știri,
CURĂȚIA în clondire
Și-n tigaia cu fripturi.
 

Euro

Integrarea-n Europa
A râvnitei noastre țări,
Pentru care mulți bat toba,
Va aduce mari schimbări.

Căci euro va fi banul
Și-n euroregiuni
Cu eurobuletinul
Vom petrece-ntre calvini.

Și-și vor da cu toți silința,
Cu dorire, căci au "doxă",
Să ne schimbe și credința
În euro...ortodoxă.
 

Patronul mirilor

După sfânta cununie
E o datină-n popor
Ca s-aleagă-ndată mirii
Dintre sfinți, un sfânt al lor.

Se gândesc încă de-acum
Ce frumos va fi când nașii
Vor porni voioși la drum
Ca să-și vadă copilașii.

Însă au o grijă mare
Să nu pice sfântu-n post,
Căci o astfel de serbare
Când vin nașii... cade prost.

Nume mare și frumos

Înaintemergătorul
Domnului Iisus Hristos
E Ioan Botezătorul,
Nume mare și frumos.

La botezuri se cuvine
S-auzim Ioan tot timpul
Însă multora din lume
Nu le place deloc sfântul.

De aceea, nașii, culmea,
Se feresc azi de Ion
Și pun altul, mai ca lumea,
Cum ar fi, de pildă,... John.
 

Neînțelepciune

Cine fuge spre serviciu,
Sau spre gară e grăbit,
Dă dovadă de un viciu:
Că e om nechibzuit.

Căci nu poate niciodată
A se deștepta măcar
Cu vreo patru, cinci minute,
Sau cu cât e necesar.

Ca să nu îi fii pereche
Ăstui om fără de minte
Fii, cum zice-o vorbă veche:
"Mai deștept cu... cinci minute".
 

Lumea

Lumea o formăm noi toți:
Frați, surori, colegi, vecini,
Mamă, tată, unchi, nepoți,
Musulmani, evrei, creștini.

Dacă-ntrebi pe orișicare
Ce părere ar avea
Despre lumea asta mare,
O să-ți spună că e rea.

Despre sine, fiecare,
Spune că e bun ca pâinea,
Că-i cinstit, nu-i ca oricare,
Ba mai mult, că e ca... lumea.

Termeni teologici

Un învățător cu școală
Le vor vorbea despre asceză
Unor oameni de la țară,
Arătând că prin chenoză,

Prin păduri anahoreții
Prosternați și tari în dogme
Logosului s-au plecat
Și nu dogmei filioque.

Auzind că prin păduri
Sunt destui anahoreți
Moș Ion, în mintea lui,
Socotea că sunt... bureți.
 

Pregătire

Ce înseamnă pregătit
Pentru moarte, știți prea bine:
Spovedit, împărtășit
Și-mpăcați cu toți din lume.

Dar s-auzi ceva ciudat:
Întâlnindu-mă cu-n frate
Cam ateu, l-am întrebat
Dacă-i pregătit de moarte.

Și mi-a spus că-i pregătit,
Totu-i cumpărat, și ceara,
Și sicriul, tot, plătit,
N-a rămas decât... fanfara.
 

Ortodox convins

Ești școlit, ești om deștept,
Recunosc, ești om distins,
Dar te bați cu pumnu-n piept
Că ești ortodox convins.

Vreau să-ți spun ceva deoparte,
Căci în public nu cutez:
La biserică, măi frate,
N-ai mai fost de la botez.

Tu furi ziua de odihnă,
În duminici faci negoț,
Mai susții că ai credință,
Dar, să știi, ești orto... hoț.

Unui creștin ocupat

Timpul este pentru tine
O comoară, e un dar,
Dacă-l vei petrece bine
Și n-o trece în zadar.

De te chem din când în când
La biserica din sat,
Tu îmi spui că nu ai timp,
Că ești tare ocupat.

Sincer să-mi mărturisești,
Tu, ce zici că timp nu ai,
Dacă te îmbolnăvești,
În spital... ai timp să stai ?
 

Unuia ce se plictisește

Pentru omul credincios,
Bucuria cea mai sfântă,
E-ntâlnirea cu Hristos
În biserică la slujbă.

Tu, la slujbă, frățioare,
Uneori te plictisești
Și aștepți cu nerăbdare,
Către casă să pășești.

Te întreb: "Cum ai să poți
În Cereasca-mpărăție,
Cu Hristos, cu sfinții toți,
Să petreci... o veșnicie ?"
 

Urare

"La mulți ani cu sănătate"
Frații și orchestra-ți cântă,
Dar ascultă, dragă frate,
Ce e scris în Cartea Sfântă:

"Anii tăi sunt șaptezeci,
Sau optzeci dacă-i putere,
Mai departe dacă treci,
Osteneală și durere".

Așadar, curând ne ducem,
Trecem toți în veșnicie,
Deci, mai bine-ar fi să zicem:
"La mulți... veci în bucurie !"

Vrăjmașul

Într-o carte veche, sfântă,
Ai citit întâmplător
Că vrăjmașul ce te-nfruntă
Ți-este binefăcător.

De aceea să-l cinstești
Și de el să-ți fie dor,
Ba, mai mult, chiar să-l iubești
Ca pe-un mare salvator.

Tu crezându-te mai cult
Și în tâlcuiri fruntaș,
Vrând să te iubesc mai mult,
Te-ai făcut mie... vrăjmaș.
 

Alegere

Între două mari păcate,
Spun părinți-n "Pateric",
Când, să scapi, nu se mai poate,
Să-l alegi pe cel mai mic.

De când știi această lege,
Săvârșești păcate mari
Și îți zici: "Deci, pot alege.
Totul e să le compari".

Ca să ai justificare
Când păcătuiești mai rău,
Născocești unul mai mare
Ca să pară... mic al tău.
 

Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9