Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9

 

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Demografia în România

Azi româncele-și omoară
Prin avorturi mulți copii;
Spun că viața nu-i ușoară
Și nu vor să nască fii.

În privința asta-i jale;
Au ajuns mai toți creștinii
Mai prejos de animale
Care nu-și omoară puii.

Așadar, în România,
Care e popor ales
A ajuns demografia
Ca să crească în... regres.

Rugăciunea creștinului

Cea mai mare faptă bună
Este sfânta rugăciune
Și ea poate fi făcută
De bolnavi, de orișicine.

Musulmanul nu discută,
Își oprește-n drum mașina,
Când e ora potrivită,
Și își face rugăciunea.

Dar creștinul... dimpotrivă:
Își oprește rugăciunea,
Când e ora potrivită,
Și își "face", calm,... mașina.
 

Prietenia lumii

Scrie-n filele Scripturii
Un cuvânt destul de greu:
"Cine e prieten lumii,
E vrăjmaș lui Dumnezeu".

De aceea, unii oameni,
S-au retras în mânăstire,
Părăsind părinți și rude
Ca să afle mântuire.

Dar de când pe la chilii
A pătruns televizorul,
Cei ce au fugit de lume
Au în casă... tot poporul.
 

Absența de la biserică

Toți creștinii în vechime
Se ghidau după canoane
Și țineau cum se cuvine
Zilele de sărbătoare.

De lipseai consecutiv
De la slujbă-n trei duminici,
Fără binecuvântat motiv,
Nu puteai să te cumineci.

Azi creștinii n-au habar
De canoane și-al lor blam,
Iar la slujbă nu-s măcar...
Trei duminici dintr-un an.

Televizorul și harul

De la Sfânta Liturghie
Poate omul să lipsească
Numai de-i bolnav, la pat,
Încât alții sa-l urnească.

Dar sunt unii din creștini,
Care au televizor,
Ce convingător susțin
Că văd slujba-n casa lor.

Este drept că pe ecran
Se transmite slujba toată,
Ca oricare alt program,
Însă harul... niciodată.
 

Așa cred ei

De la Paști pân' la-Înălțare
Toți creștinii, altădat',
Salutau pe orișicare
Cu "Hristos a înviat !"

Astăzi dacă zici cuiva
Un "Hristos a înviat !"
La o lună după Paști,
Să îl vezi cum s-a blocat.

Și cu multă bâlbâială,
Îți răspunde încurcat,
După care, cu iuțeală,
Zice: Ești... exagerat !.
 

Dă din umeri

Dacă-ntrebi pe cineva
De biserica cu hramul
"Sf. Gherghe", "Sf. Toma",
Sau "Ilie Tesviteanul",

Dă din umeri, se gândește,
Parca-ar fi picat din Marte,
Totuși, el, te sfătuiește
Să întrebi în altă parte.

Însă dacă-ntrebi, măi frate,
De hotelul "Juvenil",
Sau de cârciuma "Cetate",
Te îndreaptă... și-un copil.

Sfântul maslu

Sfântul maslu-i taină mare,
Căci e pentru sănătate,
E pentru exorcizare
Și iertare de păcate.

Dar sunt unii mai grozavi
Ce nu știu că-i taină mare
Și zic că, la vreun bolnav,
De i-or face maslu, moare.

Dar, ei, spun din auzite
După mintea unor babe
Care-n dogmă-s rătăcite
Și-n credință-s tare slabe.
 

Televiziunea în cablu

"Televiziunea-n cablu"
E o modă la creștini,
Căci prin ea vezi azi tot globul,
Tot cei rău pe la străini.

Multe case sunt legate
La ăst cablu păcătos
Pentru care mulți, măi frate,
Își pierd timpul prețios.

Câți din cei cu cablu-n spate
Sunt creștini adevărați ?
Evident, nici unul, frate,
Căci cu toții sunt... “legați”.
 

Un post și mai greu

"Nu-i păcat ce bagi în gură",
Îi auzi chiar pe creștini,
C-au citit ei în Scriptură
Și... "acolo nu-s minciuni".

Și cu-a lor răstălmăcire
Își dezleagă mai mereu
Sfântul Post, ce cu iubire
E lăsat de Dumnezeu.

De aceea este-n lume
Șubred și bolnav creștinul,
Pentru care strict v-a ține
Un post și mai greu... - regimul.

Sursă de inspirație

Nu contest că răutatea,
Care este azi în lume,
Plănuită-i de satana
Și de slugile ei bune.

Dar de câte ori vreun frate
Săvârșește un păcat,
El se scuză și susține
Că ispita la-ndemnat.

Dar nedreaptă este scuza
Celor care se cred buni,
Căci satana se inspiră
Astăzi, chiar de la... creștini.
 

Asta nu e milă

Vezi în parc un cerșetor,
Și în lume sunt destui;
Cum îl vezi te trec fiori,
Ba, te mișcă starea lui.

Și îți zici: "Milos mai sunt !"
Și, grăbit, treci mai departe,
Dar să știi, ți-o spun oftând:
Asta nu e milă frate !

Dacă sigur e sărac,
Nu cumva este escroc,
Dă-i ceva, să pună-n sac,
Și-ți va da Domnul la loc.
 

Legea Agrară

Iată că în parlament,
Nu de mult, la noi în țară,
Într-un chip cam turbulent,
S-a votat Legea Agrară.

Toată lumea vrea pământ
De la mic până la mare:
Unul cere un pogon,
Altul vrea zece hectare.

Iată frații se omoară
Pentr-un petec mic, stingher,
Dar nu-i nimeni ca să ceară
Doar atât: un ar de... Cer.

Numele de la botez

Nașii, spun unii părinți,
Altădată, la botez,
Puneau nume doar de sfinți
Și știau cinstitul Crez.

N-auzeai în România
Decât nume românești,
Precum Gheorghe sau Maria
Și-alte nume creștinești.

Astăzi, nașii, celui mic,
Nume-i pun vreo două-trei:
Piky-Rita, Bobi-Dick
Și-alte nume de... căței.
 

Religia în școală

Mult se bucură creștinii
Că s-a introdus în școală
Iar religia iubirii,
Chiar de e opțională.

Dar o oră de povață
E puțin, spun adevărul,
Căci, ce preotul învață,
Năruie televizorul.

Ce folos c-aud în clasă
De iubire, creștinism,
Iar acasă... sexy, groază,
Violență, ateism.
 

În sărbători

Sărbătoarea unui Sfânt
Se serbează, cum se știe,
La biserică, în cânt
Și cu Sfântă Liturghie.

Însă azi puțini cunosc
Viața sfântului serbat,
Care, blând, pentru Hristos,
Sângele și l-a vărsat.

Cei mai mulți, însă serbează
În beții, ospăț, amor;
De e post, nici nu contează,
Și zic, chiar, că-i... ziua lor.

Campionii

Azi înjură multă lume:
Și cei mici, și cei adulți;
Zic de soare, și de mume,
Și de Domnul, și de sfinți.

Ce păcat îngrozitor !
De ce omul nu înjură
Și de iad, televizor,
De țigări, de băutură ?

De s-ar face, oameni buni,
Un campionat al lumii
De ocări cu înjurături,
Cred c-ar câștiga... românii.
 

Ciudat

O biserică, se știe,
Ce e-n plan să se zidească,
În mulți ani, o parohie
De-abia poate s-o clădească.

Dar un birt, o cârciumioară,
Sau o casă cu balcon
Peste noapte se ridică,
Finanțată doar de-un om.

Cam ciudat ! Ce poți să spui !
Ăsta-i mersu’ pe la noi:
Cârciuma-i pe locu-ntîi,
Iar biserica pe doi.
 

Cine să-i înțeleagă ?

Mulți creștini își construiesc
Case mari și spațioase,
Pentru care cheltuiesc
Sume mari, chiar fabuloase.

Cu materia rămasă
După ce o terminară,
Mai ridică după casă
Și o bucătărioară.

Și acolo stau cu toții
Fie iarnă, fie vară,
Cu feciorii și nepoții,
Ba, o au și de... cămară.

Turiști nu pelerini

Mânăstirile sunt vara
Asaltate de creștini
Care vin din toată țara
Ba, mai mult, vin și străini.

Unii vin la mânăstire
De evlavie mânați,
Să se-nchine și s-admire
Pe părinții consacrați.

Alții vin fără credință,
Ca turiști, iubind cultura,
Sau ca oameni de știință
Să admire doar... pictura.
 

Compătimire

Când un om se-mbogățește
Din furat, și nu din muncă,
Mulți afirmă că el este
Un om care se descurcă.

Azi un om dacă trăiește
În păcate, în dezmăț,
Multă lume-l fericește
Că-i deștept și că-i isteț.

Când un om se hotărăște
Să petreacă blând, smerit,
Lumea îl compătimește
Pentru că... s-a pocăit.
 

"Amănuntul" ce se uită

Se întâmplă câteodată
Să întrebi pe cineva:
"Ce-ți mai fac copiii, frate ?
Te mai sună careva ?"

O să-ți spună că sunt bine,
Au mașini, au vile mari,
Merg mereu prin țări străine
Sunt directori, demnitari.

Însă uită ca să-ți spună
"Amănuntul" cel mai greu:
Dacă au credință bună,
Dacă-l au pe Dumnezeu.

Condoleanțe

Dacă moare nuștiucine,
Tu să zici cu pietate
Creștineasca rugăciune:
"Dumnezeu să-l ierte, frate !"

Căci tu știi că după moarte
Nu mai poate cineva
Să se spele de păcate
Și, așa, l-ajuți cumva.

Însă cei din "lumea bună",
Ce nu au deloc speranțe
În religia creștină,
Își transmit doar... condoleanțe.
 

Nașii catehizați de fini

Rolul nașului și-a nașei
Este: să își dea silința
Ca pe fini, încă din fașă,
Să-i învățe, drept, credința.

Ce poți spune despre nașul
Care vine la botez
Pregătit, cu copilașul,
Dar n-a auzit de "Crez" ?

Azi prin sate și-n orașe
Mulți susțin că sunt creștini,
Însă mulți din nași și nașe
Sunt catehizați de... fini.
 

Părinții catehizați de copii

Pentru că se-nvață-n școală
Iar religia străbună,
Sunt speranțe pentru țară
Să devină mai creștină.

Mare rol îl au copiii
Care,-n simple cateheze,
De vor stărui cu toții,
Pot tot neamul să-l salveze.

Mai întâi, cu dulci povețe
Și cu rugăciuni fierbinți
Toți să caute să-nvețe
"Tatăl nostru" pe... părinți.

Progresul medicinii

Cât efort face știința
Ca să mai lungească viața !
Dar cu cât își dă silința,
Tot mai mică e speranța.

"Domnul vieții" este Domnul,
Este Dumnezeu din cer
Și nimic nu poate omul
Ca să facă fără El.

Singurul progres, bădie,
Al științei "salvatoare"
E că astăzi omul știe...
Pentru ce pricină moare.
 

Noile secte

Unii oameni, din mândrie,
Au căzut în rătăcire
Și-au înființat, se știe,
Multe secte, în neștire.

Chiar rupându-se turmă,
Și e un păcat nespus,
Sectele mai vechi afirmă
Că se-nchină lui “Isus”.

Însă, fără de sfială,
Neținând de nimeni seama,
Sectele mai noi declară
Că se-nchină lui... satana.
 

Porunca I

Scrie în porunca-ntâi:
"Eu sunt Dumnezeul tău,
Să nu ai alți dumnezei,
Domn să-ți fiu, atâta, Eu".

De aceea, dragul meu,
Să cinstim cum se cuvine
Numele lui Dumnezeu,
Să-L rostim fără rușine.

Dumnezeu e în tot locul;
Nu mai spune niciodat'
Că ți-a ajutat "Norocul"
Sau... "Natura a creat".

Porunca a II-a

"Chip cioplit să nu îți faci
Și nici altă-nfățișare,
Cărora să i te pleci,
Aducându-i închinare".

Așa zice Dumnezeu
În porunc-a doua, care
Ne vorbește, dragul meu,
Despre idolatrizare.

Tu, pe idoli detestând,
N-ai în casă chip cioplit,
Ai în schimb un chip modern,
Care e cam... necioplit.
 

Porunca a III-a

Zice în porunca trei:
"Numele lui Dumnezeu,
În deșert, nicicând să iei
Să nu-ți fie ție greu".

Altădată, toți creștinii,
De îndată ce-auzeau
Numelui lui Dumnezeu,
Pălăria-și ridicau.

Astăzi mulți pe El se jură,
Alții jură zicând "Zău",
Alții, vai, îl și înjură,
Bucurându-l pe cel rău.
 

Porunca a IV-a

"Ziua Domnului păzește,
Nu lucra deloc în ea,
Cumsecade o sfințește
Tu și cei din casa ta".

Ziua asta la creștini
E Duminica, se știe,
Când Iisus ne-a liberat
Din a iadului robie.

Rușinos, pentru noi toți !
Rușinos, creștinătate !
Căci Dumunica e azi
Ziua... marilor păcate.

Porunca a V-a

Clar, porunca-a cincea spune:
"Pe părinți să îi cinstești
Ca să-ți fie ție bine
Și mulți ani ca să trăiești"

Iată, dar, că se cuvine,
Pe părinți să-i ascultăm,
Căci, ne-au învățat de bine;
Viața lor le-o datorăm.

Mulți, cinstindu-i pe părinți,
Nicidecum nu-i neglijează,
Dar fiind mai ocupați,
La... azil îi internează.
 

Porunca a VI-a

În porunc-a șasea scrie
Limpede: "Să nu ucizi !",
S-avem milă, omenie,
Să fim pașnici și nu cruzi.

Azi în lume e măcel:
Crime, tâlhării, războaie,
Pruncucideri, pumni, duel;
Curge sângele șiroaie.

Dar ucidere-i și ura,
Dușmănia dintre frați.
Cei mai mulți ucid cu gura
Când... defaimă pe confrați.
 

Porunca a VII-a

În porunc-a șaptea scrie
Despre poftele trupești:
"Adulter (sau preacurvie),
E păcat să săvârșești".

Azi mai mult ca orișicând
Desfrânarea e o "ciumă",
Căci pe mulți auzi zicând
În batjocoră, în glumă:

"Dacă nu exagerezi -
Zic acești pierduți lumești -
Nu-i păcat să desfrânezi,
Ci-i păcat să prea... curvești !".

Porunca a VIII-a

"Să nu furi !" ai să găsești
În porunc-a opta, scris.
Dar te rog să-ți amintești,
Căci afirmi că ești cinstit:

Niciodată n-ai furat ?
La serviciu n-ai chiulit ?
În tramvai ai scos bilet ?
Tot ce ai, e, tot, muncit ?

Când e Ziua Domnului,
O ții, tu, de sărbătoare ?
Căci nu-i ziua omului,
Și e... furtul cel mai mare !
 

Porunca a IX-a

Din porunc-a noua știi:
"Mărturie mincinoasă,
Niciodată să nu fii !",
Dar problema-i dureroasă,

Căci se minte, fii atent,
În reviste și ziare,
Și în școli și-n parlament,
Între frați, în tribunale.

Cel ce zice că nu minte,
Că e sincer, serios,
Că mereu a fost cuminte,
E un... mare mincinos.
 

 Porunca a X-a

În porunc-a zecea scrie:
"Nu pofti ce nu-i al tău:
Casă, vite, robi, soție,
Nici vre-un lucru bun, sau rău !"

Iată Domnul Dumnezeu
Ne învață să luptăm,
Ca păcatul, tot ce-i rău,
Chiar din fașă să-l curmăm.

La duhovnic când sosești
La soroc, așa cum știm,
Și te-ntreabă: "Ori poftești ?"
Mulți roșesc, zicând... "Poftim ?"

 

 

Pagina:   1   2   3   4   5   6   7   8   9