Acte necesare

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9

ÎNSEMNĂRI DUHOVNICEŞTI

Demografia în România Azi româncele-şi omoară Prin avorturi mulţi copii; Spun că viaţa nu-i uşoară Şi nu vor să nască fii. În privinţa asta-i jale; Au ajuns mai toţi creştinii Mai prejos de animale Care nu-şi omoară puii. Aşadar, în România, Care e popor ales A ajuns demografia Ca să crească în...	Cea mai mare faptă bună Este sfânta rugăciune Şi ea poate fi făcută De bolnavi, de orişicine. Musulmanul nu discută, Îşi opreşte-n drum maşina, Când e ora potrivită, Şi îşi face rugăciunea. Dar creştinul... dimpotrivă: Îşi opreşte rugăciunea, Când e ora potrivită, Şi îşi "face",	Scrie-n filele Scripturii Un cuvânt destul de greu: "Cine e prieten lumii, E vrăjmaş lui Dumnezeu". De aceea, unii oameni, S-au retras în mânăstire, Părăsind părinţi şi rude Ca să afle mântuire. Dar de când pe la chilii A pătruns televizorul, Cei ce au fugit de lume Au în casă... tot poporul.
De la Sfânta Liturghie Poate omul să lipsească Numai de-i bolnav, la pat, Încât alţii sa-l urnească. Dar sunt unii din creştini, Care au televizor, Ce convingător susţin Că văd slujba-n casa lor. Este drept că pe ecran Se transmite slujba toată, Ca oricare alt program, Însă harul... niciodată.	De la Paşti pân' la-Înălţare Toţi creştinii, altădat', Salutau pe orişicare Cu "Hristos a înviat !" Astăzi dacă zici cuiva Un "Hristos a înviat !" La o lună după Paşti, Să îl vezi cum s-a blocat. Şi cu multă bâlbâială, Îţi răspunde încurcat, După care, cu iuţeală, Zice: Eşti... exagerat !.
Sfântul maslu-i taină mare, Căci e pentru sănătate, E pentru exorcizare Şi iertare de păcate. Dar sunt unii mai grozavi Ce nu ştiu că-i taină mare Şi zic că, la vreun bolnav, De i-or face maslu, moare. Dar, ei, spun din auzite După mintea unor babe Care-n dogmă-s rătăcite Şi-n credinţă-s tare	"Televiziunea-n cablu" E o modă la creştini, Căci prin ea vezi azi tot globul, Tot cei rău pe la străini. Multe case sunt legate La ăst cablu păcătos Pentru care mulţi, măi frate, Îşi pierd timpul preţios. Câţi din cei cu cablu-n spate Sunt creştini adevăraţi ? Evident, nici unul, frate, Căci cu toţii sunt...
Nu contest că răutatea, Care este azi în lume, Plănuită-i de satana Şi de slugile ei bune. Dar de câte ori vreun frate Săvârşeşte un păcat, El se scuză şi susţine Că ispita la-ndemnat. Dar nedreaptă este scuza Celor care se cred buni, Căci satana se inspiră Astăzi, chiar de la...	Vezi în parc un cerşetor, Şi în lume sunt destui; Cum îl vezi te trec fiori, Ba, te mişcă starea lui. Şi îţi zici: "Milos Şi, grăbit, treci mai departe, Dar să ştii, ţi-o spun oftând: Asta nu e milă frate ! Dacă sigur e sărac, Nu cumva este escroc, Dă-i ceva, să pună-n sac, Şi-ţi va da Domnul la loc.
Naşii, spun unii părinţi, Altădată, la botez, Puneau nume doar de sfinţi Şi ştiau cinstitul Crez. N-auzeai în România Decât nume româneşti, Precum Gheorghe sau Maria Şi-alte nume creştineşti. Astăzi, naşii, celui mic, Nume-i pun vreo două-trei: Piky-Rita, Bobi-Dick Şi-alte nume de... căţei.	Mult se bucură creştinii Că s-a introdus în şcoală Iar religia iubirii, Chiar de e opţională. Dar o oră de povaţă E puţin, spun adevărul, Căci, ce preotul învaţă, Năruie televizorul. Ce folos c-aud în clasă De iubire, creştinism, Iar acasă... sexy, groază, Violenţă, ateism.
Azi înjură multă lume: Şi cei mici, şi cei adulţi; Zic de soare, şi de mume, Şi de Domnul, şi de sfinţi. Ce păcat îngrozitor ! De ce omul nu înjură Şi de iad, televizor, De ţigări, de băutură ? De s-ar face, oameni buni, Un campionat al lumii De ocări cu înjurături, Cred c-ar câştiga... românii.	Mânăstirile sunt vara Asaltate de creştini Care vin din toată ţara Ba, mai mult, vin şi străini. Unii vin la mânăstire De evlavie mânaţi, Să se-nchine şi s-admire Pe părinţii consacraţi. Alţii vin fără credinţă, Ca turişti, iubind cultura, Sau ca oameni de ştiinţă Să admire doar... pictura.	Când un om se-mbogăţeşte Din furat, şi nu din muncă, Mulţi afirmă că el este Un om care se descurcă. Azi un om dacă trăieşte În păcate, în dezmăţ, Multă lume-l fericeşte Că-i deştept şi că-i isteţ. Când un om se hotărăşte Să petreacă blând, smerit, Lumea îl compătimeşte Pentru că... s-a pocăit.
Dacă moare nuştiucine, Tu să zici cu pietate Creştineasca rugăciune: "Dumnezeu să-l ierte, Căci tu ştii că după moarte Nu mai poate cineva Să se spele de păcate Şi, aşa, l-ajuţi cumva. Însă cei din "lumea bună", Ce nu au deloc speranţe În religia creştină, Îşi transmit doar... condoleanţe.	Rolul naşului şi-a naşei Este: să îşi dea silinţa Ca pe fini, încă din faşă, Să-i învăţe, drept, credinţa. Ce poţi spune despre naşul Care vine la botez Pregătit, cu copilaşul, Dar n-a auzit de "Crez" ? Azi prin sate şi-n oraşe Mulţi susţin că sunt creştini, Însă mulţi din naşi şi naşe Sunt catehizaţi de... fini.
Cât efort face ştiinţa Ca să mai lungească viaţa ! Dar cu cât îşi dă silinţa, Tot mai mică e speranţa. "Domnul vieţii" este Domnul, Este Dumnezeu din cer Şi nimic nu poate omul Ca să facă fără El. Singurul progres, bădie, Al ştiinţei "salvatoare" E că astăzi omul ştie... Pentru ce pricină moare.	Unii oameni, din mândrie, Au căzut în rătăcire Şi-au înfiinţat, se ştie, Multe secte, în neştire. Chiar rupându-se turmă, Şi e un păcat nespus, Sectele mai vechi afirmă Că se-nchină lui “Isus”. Însă, fără de sfială, Neţinând de nimeni seama, Sectele mai noi declară Că se-nchină lui... satana.
"Chip cioplit să nu îţi faci Şi nici altă-nfăţişare, Cărora să i te pleci, Aducându-i închinare". Aşa zice Dumnezeu În porunc-a doua, care Ne vorbeşte, dragul meu, Despre idolatrizare. Tu, pe idoli detestând, N-ai în casă chip cioplit, Ai în schimb un chip modern, Care e cam... necioplit.	Zice în porunca trei: "Numele lui Dumnezeu, În deşert, nicicând să iei Să nu-ţi fie ţie greu". Altădată, toţi creştinii, De îndată ce-auzeau Numelui lui Dumnezeu, Pălăria-şi ridicau. Astăzi mulţi pe El se jură, Alţii jură zicând "Zău", Alţii, vai, îl şi înjură, Bucurându-l pe cel rău.
Clar, porunca-a cincea spune: "Pe părinţi să îi cinsteşti Ca să-ţi fie ţie bine Şi mulţi ani ca să trăieşti" Iată, dar, că se cuvine, Pe părinţi să-i ascultăm, Căci, ne-au învăţat de bine; Viaţa lor le-o datorăm. Mulţi, cinstindu-i pe părinţi, Nicidecum nu-i neglijează, Dar fiind mai ocupaţi, La... azil îi internează.	În porunc-a şasea scrie Limpede: "Să nu ucizi !", S-avem milă, omenie, Să fim paşnici şi nu cruzi. Azi în lume e măcel: Crime, tâlhării, războaie, Pruncucideri, pumni, duel; Curge sângele şiroaie. Dar ucidere-i şi ura, Duşmănia dintre fraţi. Cei mai mulţi ucid cu gura Când... defaimă pe confraţi.
"Să nu furi !" În porunc-a opta, scris. Dar te rog să-ţi aminteşti, Căci afirmi că eşti cinstit: Niciodată n-ai furat ? La serviciu n-ai chiulit ? În tramvai ai scos bilet ? Tot ce ai, e, tot, muncit ? Când e Ziua Domnului, O ţii, tu, de sărbătoare ? Căci nu-i ziua omului, Şi e... furtul cel mai	Din porunc-a noua ştii: "Mărturie mincinoasă, Niciodată să nu fii !", Dar problema-i dureroasă, Căci se minte, fii atent, În reviste şi ziare, Şi în şcoli şi-n parlament, Între fraţi, în tribunale. Cel ce zice că nu minte, Că e sincer, serios, Că mereu a fost cuminte, E un... mare mincinos.
În porunc-a zecea scrie: "Nu pofti ce nu-i al tău: Casă, vite, robi, soţie, Nici vre-un lucru bun, Iată Domnul Dumnezeu Ne învaţă să luptăm, Ca păcatul, tot ce-i rău, Chiar din faşă să-l curmăm. La duhovnic când soseşti La soroc, aşa cum ştim, Şi te-ntreabă: "Ori Mulţi roşesc, zicând...

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9