Fraţi creştini,

Toţi cei ce am primit taina Sfântului Botez, ne numim creştini, căci ne-am spălat de păcatul strămoşesc şi ne-am făcut fii (după dar) ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. 

La Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui dar, cum mai toţi am fost botezaţi de mici şi nu prea am ştiut noi ce mare importanţă are botezul asupra sufletului şi trupului nostru, am început să uităm datoriile noastre către Dumnezeu şi ne-am lăsat prinşi de valurile vieţii care ne-au cufundat în marea păcatelor, făcând o mulţime de nelegiuiri şi chiar înecându-ne în tot felul de păcate. 

De aceea, cu toţii am păcătuit de la vârsta de şapte ani încoace, de când ni se ţin în seamă păcatele şi de Dumnezeu: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domnitori, mireni, preoţi şi călugări. Fără îndoială că toţi suntem leproşi cu diferite păcate. 

Nimeni nu poate să spună că n-a făcut păcate, pentru că este un mincinos. 

Păcate fac şi copiii până la şapte ani, dar nu li se ţin în seamă lor de Dumnezeu, căci acele păcate cad asupra părinţilor şi asupra acelora care îi împing la rele şi nu-i învaţă cele bune. 

Aşadar, iubiţi creştini, să mergem la Iordan ca Neeman Sirianul, care era lepros, şi scăldându-se în apele Iordanului s-a făcut sănătos. 

Să mergem la Scăldătoarea Oilor ca slăbănogul cel de 38 de ani din Evanghelie şi vom întâlni pe Domnul Hristos, prin persoana duhovnicului, care îndată ne va tămădui după ce ne-am spovedit păcatele. 

Să ne sculăm din vicii şi păcate ca şi fiul cel rătăcit şi curvar şi să ne întoarcem la Tatăl cu căinţă şi cu lacrimi în ochi şi să ne mărturisim, zicându-i: „Tată, greşit-am la Cer şi înaintea Ta  şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul Tău, primeşte-mă şi pe mine ca pe unul din argaţii Tăi !“. 

Şi dacă venim cu lacrimile pocăinţei, cu zdrobirea inimii (adică să te căieşti cu lacrimi amare, ca Petru, care s-a lepădat de Domnul de trei ori), să ne pară rău din adâncul inimii şi să zicem: „Cum am putut eu să fac asemenea păcate, cum m-am lepădat eu de Mântuitorul şi Binefăcătorul meu Dumnezeu, şi m-am împreunat cu lucrurile satanii, adică cu păcatele lui  ?“ 

Căinţa să nu fie de moment, să ne căim ca Petru toată viaţa, până la sfârşit, şi să vedem păcatele înaintea ochilor ca David care zice în Psalmul 50: „şi păcatul meu înaintea mea este pururea“, fiindcă cel ce nu se căieşte din inimă pentru ce a făcut, foarte uşor se întoarce şi face iarăşi aceleaşi păcate şi chiar mai grele şi mai multe. 

Spovedania adevărată trebuie să se facă cu acest gând serios, cu hotărâre de a nu mai păcătui, adică să urâm atât de mult păcatul, încât mai bine să preferi să mori decât să mai păcătuieşti. 

Spovedania trebuie făcută fără să te ruşinezi a spune păcatul aşa cum l-ai făcut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate năravurile tale, să nu arunci vina pe altul, să te osândeşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului şi să-i arăţi toate rănile păcatelor zicând: „Din lenevirea mea şi din nesimţirea mea am mâniat pe Dumnezeu, mi-am rănit sufletul şi trupul şi acum mă aflu osândit şi condamnat la temniţele iadului şi la muncile veşnice.“ 

Spovedania s-o faci toată odată, adică să nu spui unele păcate la un preot iar altele la altul, de frică să nu te oprească de la împărtăşanie, fiindcă mare greşeală faci, deoarece păcatele pe care le ştii, şi nu le spui de ruşine sau din altă pricină, ţi se dublează şi mai bine nu te-ai mai fi spovedit decât să faci un asemenea păcat, căci te asemeni cu Iuda cel plin de vicleşug care avea păcatul trădării lui Iisus în minte şi în inimă şi nu-l mărturisea nici Domnului care era de faţă, nici ucenicilor lui. De aceea a căzut în deznădejde şi apoi s-a spânzurat. Numai păcatele cele mici, neînsemnate, se iartă la spovedit dacă nu ţi-ai adus aminte cu nici un chip de ele, dar păcatele cele mari este imposibil să le uite cineva pentru că îl mustră conştiinţa. 

Trebuie să ştim, că Pocăinţa este una din Cele Şapte Taine, deopotrivă cu Taina Sfântului Botez. Această taină se compune din patru părţi: 

-Întâi - căinţa sau zdrobirea inimii; 

-A doua - spovedania tuturor păcatelor, fără ocolire; 

-A treia - facerea canonului. Duhovnicul este dator să dea canon celui ce se spovedeşte, după păcatele lui şi după puterea celui ce s-a spovedit, ca să poată să se vindece făcând canonul. Iar dacă duhovnicul nu ţi-a dat nici un canon, să te canoniseşti singur, frate creştine, ca Zaheu, ca Maria Egipteanca şi ca mulţi alţi păcătoşi, care prin canon s-au spălat şi curăţit de întinăciunea păcatelor. 

-A patra parte a acestei Sfinte Taine este dezlegarea păcatelor, care se face de Darul Sfântului Duh,  prin  preotul duhovnic, căruia i s-au dat cheile de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. 

Mai întâi de a merge la spovedit să-ţi aduci aminte dacă eşti supărat cu cineva şi nu l-ai iertat. Să nu îndrăzneşti să te spovedeşti dacă n-ai iertat din inimă pe cel ce ţi-a greşit. Dacă l-ai rugat de iertare prin salutări şi prilejuri bune, şi nu vrea să-ţi răspundă, păcatul este al lui, iar dacă tu l-ai iertat din inimă poţi să te spovedeşti. 

Să se ţină seama că, dacă unui creştin îi lipseşte una din aceste părţi ale acestei Taine mari, adică căinţa din inimă, spovedania păcatelor, facerea canonului şi dezlegarea de către preot, acel creştin nu s-a folosit de spovedanie. De aceea este de neapărată trebuinţă ca creştinul să caute cel mai iscusit duhovnic, aşa cum zice Sfântul Vasile cel Mare: „precum oamenii nu arată rănile trupului şi bolile la orice fel de doctori, ci numai la cei iscusiţi, aşa şi noi să căutăm doctorul cel mai iscusit care poate tămădui rana şi boala cea sufletească“. 

Cei care vreţi să vă mărturisiţi bine, întâi cerce-taţi cu atenţie această cărticică şi scrieţi pe hârtie după ea păcatele pe care ştiţi sigur că le-aţi făcut. Nu vă apucaţi s-o copiaţi întocmai şi să mai adăugaţi şi cuvinte de prisos ca să-l obosiţi pe preot şi să nu vă poată asculta cu atenţie. 

Încă un lucru foarte important de care să ţineţi seama: e bine să căutaţi să faceţi această spovedanie amănunţită atunci când preotul duhovnic nu este prea înglotat, adică în ajun de sărbători mari, sau când are servicii multe de făcut. Să căutaţi timpul când este mai liber şi nu e rău chiar când vi se face o sfeştanie în casă, să-l rugaţi să vă mărturisească, dacă e duhovnicul pe care l-aţi ales. 

Păcatele pe care le-aţi spus odată, şi nu le-aţi mai repetat, nu mai trebuiesc spuse, mai ales dacă aţi primit canon pentru ele. Schimbarea unui duhovnic nu se face decât în cazuri grave şi anume: 

- Atunci  când  afli că acel duhovnic a fost caterisit; 

- Când duhovnicul poate deveni o pricină de sminteală, fiind neputincios şi ispitit de persoana ta. Eşti dator fără întârziere să nu-l mai întâlneşti niciodată. 

- Mai sunt şi altele, dar mai uşoare abateri care nu sunt periculoase. 

Foarte mult contează spovedania sinceră care o faci în faţa lui Dumnezeu şi înaintea preotului care este martor că ai spus acele păcate. După ce ţi-ai întocmit lista cu păcatele pe care le-ai scos din cartea aceasta, mai întâi pregăteşte-te, dacă se poate, şi cu ceva post şi rugăciune şi citeşte-ţi-le singur în odăiţa ta, înaintea sfintelor icoane cu candela aprinsă şi spune-le lui Dumnezeu cu lacrimi, cu metanii câte poţi şi zi şi rugăciunea aceasta: 

„Doamne, Dumnezeul nostru cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, care singur eşti din fire fără de păcat şi pentru noi, fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă dureroasa mea rugăciune, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine, că Tu, Doamne, Înaltule al Cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea în păcate am cheltuit-o şi, umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucuria dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Căci întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă ci, cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut râs şi batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind că nesuferită este urgia îngrozirii Tale cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi din această pricină în deznădăjduire căzând, şi nicidecum în simţire de întoarcere fiind, pustiu şi gol de dragostea cea  de  la  Tine  m-am făcut. Ce lucru drăcesc n-am lucrat ? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi siguranţă ? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugetele trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcat; toate mădularele ticălosului meu trup, le-am pornit spre a lucra şi a sluji la păcate. Şi cine, dar , nu mă va plânge pe mine, ticălosul ? Cine nu mă va tângui pe mine, ticălosul ? Pentru că eu singur, Stăpâne, mânia Ta am întărâtat-o, eu singur urgia Ta asupra mea am aţâţat-o, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără iertare. 

Ci, de vreme ce eşti mult milostiv şi mult îndurat, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe mine însumi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de prea curatele Tale picioare, din adâncul sufletului strig |ie: Milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă, îndură-Te, ajută neputinţei mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primeşte-mă pe mine cela ce mă pocăiesc şi, rătăcind fiind, întoarce-mă, şi, îndocându-mă, îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţă drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc, ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, întru acela care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimii, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd mulţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. 

Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă mie umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare şi, cu bună nădejde şi cu adevărat deplină adeverire, să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna Prea Sfânt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN !“ 

Vă mai atrag încă odată atenţia, fiindcă acest lucru este foarte important, ca să vă citiţi cu atenţie lista cu păcatele pe care le-aţi scos din cărticica aceasta, ca să le puteţi citi şi în faţa preotului duhovnic cât mai clar şi desluşit şi tare, ca să le audă. Să nu vă mulţumiţi că le înşiraţi la repezeală şi duhovnicul nici nu le aude cum trebuie sau nu le înţelege, fiindcă vă păgubiţi singuri. 

Să spui duhovnicului cam de când nu te-ai mai spovedit şi mai spune şi: dacă nu ţi-ai mărturisit atunci toate păcatele tale, dacă le-ai ascuns sau le-ai uitat, dacă ai primit vreun canon şi nu l-ai împlinit, şi ce anume canon, dacă ai umblat din duhovnic în duhovnic ca să nu fii oprit de la împărtăşanie. 

După ce v-aţi pregătit în felul acesta, mergeţi cu încredere la scaunul de judecată şi aruncaţi-vă cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, care este martorul între om şi Dumnezeu, şi închipuieşte-ţi că Judecătorul viilor şi al morţilor este în chip adevărat de faţă, şi chiar este, şi El va asculta mărturisirea ta, iar tu, frate şi soră creştină, la El ai venit nu la preot, ca om. Şi înaintea lui Hristos şi a preotului începi a te spovedi astfel: 

„Mărturisesc  Domnului Dumnezeului Atotţiitorului, carele este slăvit şi închinat în Sfânta Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor şi sfinţiei tale, sfinţite părinte, toate păcatele mele pe care le-am făcut cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, păcatele cu care L-am supărat pe Dumnezeu în toate zilele vieţii mele până în ziua de astăzi, păcatele cu care am supărat pe aproapele meu şi cu care mi-am întinat sufletul şi trupul meu. Căci în păcate m-am zămislit, în păcate m-am născut din maica mea, în păcate am crescut şi am vieţuit până în ceasul de acum“. 

Adu-ţi aminte mai întâi de

Păcatele împotriva Sfântului Duh: 

1.- Nu cumva ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi ai zis că El este milostiv şi te va ierta de păcate şi aşa fără înfrânare ai păcătuit mereu şi ai amânat pocăinţa din an în an până la bătrâneţe ? 

2.- Nu cumva te-ai deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că poţi păcătui mereu că tot nu te va ierta Dumnezeu ? 

3.- Nu cumva ai întristat pe Duhul Sfânt stând împotriva adevărului, adică socotind Biblia scornituri mincinoase, sau hulind Sfintele Taine, înjurând de Grijanie, de Dumnezeu, de Biserică şi de cele sfinte ? 

4.- Nu cumva ai zis despre Maica Domnului, peste care s-a pogorât Duhul Sfânt, că a mai avut copii şi că n-a rămas fecioară după naştere, ci este o femeie ca toate femeile, cum zic sectanţii ? 

5.- Nu cumva ţi-ai împietrit inima şi ai stat nepăsător la predicile din biserici şi la chemările dumnezeieşti  prin  semne şi minuni ce s-au făcut ? 

6.- Nu cumva ai stat împotriva preoţilor evlavioşi care au propovăduit dreapta credinţă şi ai râs de ei, sau i-ai batjocorind zicând că-ţi merge rău dacă ţi-a ieşit „popa“ înainte ? 

7.- Nu cumva ai stat împotriva copiilor, sau la altcineva care s-au hotărât să urmeze mai serios credinţa, şi i-ai  batjocorit,  zicându-le că au înnebunit, că s-au prostit, că s-au rătăcit, sau în orice chip ai vorbit de ei, sau i-ai pârât la lume ca să fie dispreţuiţi şi huiduiţi ? 

8.- Nu cumva din răutate ai dat învăţături la cineva contra dreptei credinţe ortodoxe ? 

9.- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi te-ai rătăcit trecând la vreo sectă ? 

10.- Nu cumva ţi-ai pus în minte să te omori sau chiar te-ai hotărât, vreo dată, ca să faci acest păcat cumplit ? 

Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste

Păcate strigătoare la cer care urmează: 

11.- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia sau în combinaţie cu alţii, sau din cauza ta a murit cineva cât de târziu ? 

12.- Nu cumva aţi ucis prunci în pântece, sau ca bărbat ai fost de  părere la uciderea pruncilor cu soţia ta, sau ai ajutat pe cineva să facă avorturi cu injecţii sau buruieni sau cu sfaturi ? 

13.- Nu cumva ai făcut sodomie (adică bărbat cu bărbat, femeie cu femeie) ? 

14.- Nu cumva ai făcut păcate de urgie, care atrag urgia dumnezeiască asupra locului şi a celor persoane, adică atunci când bărbatul nu întrebuinţează organele genitale aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci întrebuinţează dosul, gura şi alte părţi ? 

15.- Nu cumva te-ai însoţit cu animalele ? Ca bărbat, cu ce fel de animale ? Ca femeie, cu ce fel de animale ? 

16.- Nu cumva ai asuprit pe săraci, văduve şi orfani şi pe cei neputincioşi ? 

17.- Nu cumva ai oprit  plata celor ce ţi-au lucrat ceva, sau celor ce ţi-au vândut ceva ? 

18.- Nu cumva te-ai împrumutat la cineva de bani şi nu i-ai mai dat înapoi ? 

19.- Nu cumva ţi-ai batjocorit părinţii şi i-ai vorbit de rău sau te-ai judecat cu ei ? 

20.- Nu cumva te-ai arătat nemulţumitor faţă de părinţi, nu i-ai ascultat, i-ai bătut şi i-ai chinuit, făcându-le viaţa amară ? 

21.- Nu cumva nu i-ai îngrijit când au fost bolnavi, sau la vreme de bătrâneţe ? 

22.- Nu cumva ţi-ai uitat părinţii după ce au murit şi nu le-ai făcut pomeni şi parastase cum ne învaţă Biserica ? 

Cercetează-ţi acum cugetul şi vezi care păcate le-ai făcut din acestea care sunt împotriva celor zece porunci şi care mai sunt şi din

Cele şapte păcate de moarte

23.- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi ai trecut la vreo erezie, ai fost măcar vreo dată în adunările lor, ai zis vreodată că este bună şi religia lor ? Să spui la spovedit şi dacă ai fost şi numai o singură dată la adunarea lor. 

24.- Nu cumva ai primit binecuvântare de la sectanţi, sau i-ai primit în casă, sau ai mâncat ceva de la ei, ori ai mâncat cu ei la masă? 

25.- Nu cumva eşti căsătorit(ă) cu sectant(ă), sau ai vreun copil căsătorit cu rătăcit ? 

26.- Nu cumva ai citit cărţi sectante, ateiste, păgubitoare de suflet, care atacă şi batjocoresc religia Sfintei Biserici Ortodoxe ? 

27.- Nu cumva faci glume la adresa ortodoxiei şi a clerului ? 

28.- Nu  cumva râzi de orbi, şchiopi şi ciungi ? 

29.- Nu cumva spui glume şi iei în deşert numele lui Dumnezeu? 

30.- Nu cumva te ruşinezi să te închini când teci pe lângă o biserică sau pe lângă o troiţă ? 

31.- Nu cumva te-ai rugat vreo dată cu faţa spre apus, spre miazăzi şi miazănoapte ca unii păgâni ? 

32.- Nu cumva iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu copiii, averea, soţia, banii, făcând din ei nişte idoli ? 

33.- Nu cumva fumezi tutun spre bucuria diavolilor ? 

34.- Nu cumva dai cu roşu pe buze şi unghii sau te parfumezi ? 

35.- Nu cumva te-ai mascat vreo dată, făcându-te din bărbat, femeie şi din femeie, bărbat sau ţi-ai pus mască de capră, de urs sau de diavol ? 

36.- Nu cumva porţi cercei în urechi, brăţări la mâini, mărgele şi zgardă la gât ? 

37.- Nu cumva ţi-ai tăiat părul sau ţi-ai făcut aluniţe pe obraz ca să placi oamenilor ? 

38.- Nu cumva ai avut vreodată intenţia să placi şi altor oameni şi să-i atragi în cursa desfrânării, afară de bărbatul tău ? 

39.- Nu cumva ai fost la vrăjitoare, descântătoare, ghicitoare, la spiritism şi hipnotism şi, dacă ai fost, ţi-a descântat argintul viu, ţi-a turnat cositorul, ţi-a ghicit în cărţi sau, având ură de moarte pe cineva, ai cerut să le pună cuţitul, ai cerut să lege bărbatul sau femeia ca să nu se mai poată împreuna ? 

40.- Nu cumva ţi-ai căutat norocul cu papagalul, cu zodii, cu şoarece ? Aici adu-ţi aminte în care cursă ai căzut la aceste vrăjitoare şi spune-le exact şi dacă ai mai dus acolo şi pe altcineva ? 

41.- Nu cumva ai crezut greşit ca budiştii, zicând că sufletul, ce iese din om, trece în porc şi în diferite animale ? 

42.- Nu cumva ţii în casă cărţi pentru des-cântece, cărţi pentru explicarea semnelor şi a viselor, a  zodiilor  sau  cărţi de ghicit sau de joc ? 

43.- Nu cumva ai obiceiul să zici zău lui Dumnezeu, să iei numele Domnului în deşert, pomenindu-l la orice treabă nefolositoare? 

44.- Nu cumva te-ai jurat strâmb ? 

45.- Nu cumva te dai diavolului pe tine, pe soţie  şi  copii şi orice lucru din casă sau din afară ? 

46.- Nu cumva te-ai blestemat cu jurământ ca să faci rău la cineva, sau ai făgăduit cuiva ceva cu jurământ. Adu-ţi aminte şi dacă le-ai împlinit sau nu ? 

47.- Nu cumva înjuri de cele sfinte ? 

48.- Nu cumva  te-ai  împărtăşit cu nevrednicie şi după împărtăşanie te-ai întors cu bucurie la păcate ? 

49.- Nu cumva ai silit sau ai înşelat pe cineva cu bani ca să jure strâmb ? 

50.- Nu cumva ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu la vreo boală sau supărare? 

51.- Nu cumva ai făgăduit să dai bani, veşminte, obiecte, case, pământ la vreo sfântă biserică, sau mânăstire şi nu te-ai mai ţinut de cuvânt ? 

52.- Nu cumva te-ai jurat zicând: să orbesc, să mor, să n-am parte de copii mei, şi altele ? 

53.- Nu cumva ţi-ai cerut moartea la vreme de boală sau de necazuri ? 

54.- Nu cumva lucrezi în duminici şi sărbători, sau te duci la vânătoare în aceste zile sfinte, sau faci adunare nelegiuită cu băuturi,  cu  jocuri, cântece şi înjurături şi altele ? 

55.- Nu cumva vii prea târziu la biserică şi când vii cauţi locul cel de frunte ? 

56.- Nu cumva nu asculţi cu evlavie slujba Sfintei Liturghii, predicile şi cazania sau umbli de colo colo, stricând liniştea celorlalţi

57.- Nu cumva, când vii la biserică, te împodobeşti cu bluze şi fuste transparente, cu capul descoperit, în pantaloni şi faci sminteală bărbaţilor, trufindu-te cu acestea ? Să ştii că rugăciunea nu-ţi este primită, dacă vii aşa. În loc să te foloseşti, pleci cu blestem şi afurisanie înapoi. 

58.- Nu cumva îţi place să vorbeşti şi să povesteşti în biserică ? 

59.- Nu cumva ai ajunat sâmbăta şi duminica, sau ai făcut metanii? 

60.- Nu cumva ai intrat în biserică având scurgerea de sânge lunară ca femeie ? 

61.- Nu cumva ai stat la masă fără rugăciune sau te-ai culcat şi sculat fără rugăciune ? 

62.- Nu cumva ai botezat sau ai cununat pe cineva  a doua oară crezând că prima slujbă n-a fost primită ? 

63.- Nu cumva, ca părinţi ce sunteţi de copii, nu i-ai iubit şi îngrijit deopotrivă, nu i-ai învăţat rugăciuni şi sfânta religie ? 

64.- Nu cumva nu-ţi înveţi copiii să se spovedească şi să se împărtăşească şi nu-i fereşti de anturaje rele ? 

65.- Nu cumva ai povăţuit copiii ca să meargă cu vitele prin bucatele şi ierburile oamenilor ? 

66.- Nu cumva aţi păcătuit în faţa copiilor, făcându-vă pofta ca soţi ? 

67.- Nu cumva, ca bărbat, ţi-ai urât femeia batjocorind-o ca pe o roabă şi când a fost bolnavă n-ai căutat-o, îngrijind-o cu medicamente sau cumpărându-i cele de trebuinţă ? 

68.- Nu cumva, ca soţie, nu te-ai supus bărbatului, din contră l-ai ocărât şi drăcuit pentru că nu-ţi cumpără îmbrăcăminte luxoasă ? 

69.- Nu cumva ţi-ai atras copiii de partea ta, învăţându-i să-l urască şi să se depărteze de tatăl lor ? 

70.- Nu cumva ai pus spurcăciuni în mâncare, în cafea, soţului tău, spurcându-l cu descântece de la vrăjitoare  sau  cu  altceva din cele femeieşti ? 

71.- Nu cumva ai amărât viaţa altora, ai aţâţat pe cineva la bătăi şi ucideri, sau le-ai zdruncinat sănătatea din care cauză au murit ? 

72.- Nu  cumva ai omorât copii după botez, sau ai lăsat vreun copil ca să moară nebotezat ? 

73.- Nu cumva, din neglijenţa ta, ţi-a murit vreun copil înăbuşit sau a căzut în apă sau în foc şi s-a ars ? 

74.- Nu cumva ţi-ai lepădat copiii vii, botezaţi, pe străzi, în târguri, la uşa bisericii şi în alte locuri pe unde trec oamenii ca să-i ia şi să-i crească ? 

75.- Nu cumva  ai făcut prinsoare cu cineva ca să-l întreci în mâncăruri, băuturi, ridicături, sărituri, jocuri şi strigături, prin care ţi-ai pierdut sănătatea şi altele ? 

76.- Nu cumva ai privit cu plăcere la împreunarea animalelor: câini, pisici şi altele ? 

77.- Nu cumva ai privit cu poftă filme pornografice, ilustrate, tablouri, statui, reviste aţâţătoare la păcatul desfrânării ? 

78.- Nu cumva ai în casă pe pereţi astfel de idoli sau ilustrate şi reviste pornografice ? 

79.- Nu cumva faci păcatul onaniei, sau ai făcut cu altul, adică bărbat cu bărbat, femeie cu femeie ? 

80.- Nu  cumva  ai  stricat fecioria vreunei fete ? 

81.- Nu cumva ai curvit cu femei văduve, sau ai  preacurvit cu vreo femeie căsătorită, cu bărbat ? 

82.- Nu cumva ai curvit cu vreo faţă bisericească ? 

83.- Nu cumva ai curvit cu rudenie, soră, verişoară, naşă ? 

84.- Nu cumva ai curvit cu vreo femeie de altă religie ? Aici iar te fac atent, frate şi soră, să spui exact cu cine ai păcătuit, adică ce fel de rudă îţi este şi dacă femeia a avut bărbat sau nu, fiindcă păcatul acesta al curviei ori se micşorează ori se îngreunează. 

85.- Nu cumva sunteţi căsătoriţi rudenii ? Spuneţi ce fel de rudenii la spovedit, şi cereţi să vă sfătuiască ce să faceţi. 

86.- Nu cumva ai păcătuit cu soţia ta în sărbători, duminica, sâmbăta , miercurea şi vinerea şi în cele patru posturi de peste an ? 

87.- Nu cumva v-aţi împreunat în timpul ciclului lunar, sau după naşterea pruncului, până la patruzeci de zile ? 

88.- Nu cumva aţi culcat într-un pat fetele cu băieţii după vârsta de şapte ani ? 

89.- Nu cumva v-aţi culcat în pat, ca tată, cu fetele tale şi, ca mamă, cu băieţii tăi după vârsta de şapte ani ? 

90.- Nu cumva te-ai căsătorit cu altă femeie până n-ai divorţat de cea dintâi ? 

91.- Nu cumva ai trăit măcar o zi cu femeia ta fără cununie religioasă ? Să ai grijă şi să spui, chiar dacă te-ai cununat la Biserică, pentru că acest păcat nu se iartă decât prin spovedanie. 

92.- Nu cumva ai păcătuit, având femeie, cu femeia de care ai divorţat, căci acest păcat este preacurvie ? 

93.- Nu cumva ai vreun prieten, sau mai mulţi, aşa cum este obiceiul acum ? Ori te cununi ori te desparţi, altfel focul gheenei te aşteaptă. 

94.- Nu cumva ai furat ceva de la vreo biserică sau mânăstire ? 

95.- Nu cumva te-ai lăcomit şi ai furat din ave-rea aproapelui, sau ai poftit  averea lui, femeia lui, copiii, vitele şi lucrurile aproapelui tău

96.- Nu cumva ai ajutat, prin vorbe şi fapte, pe cineva ca să înstrăineze averea bisericii, mânăstirilor sau vecinilor tăi ? 

97.- Nu cumva te-ai îmbogăţit prin minciuni,  prin  judecăţi şi cu martori mincinoşi ? 

98.- Nu cumva te îmbeţi şi faci scandaluri, bătăi şi certuri în casă şi între vecini ? 

99.- Nu cumva ai furat vite, păsări, ouă sau altceva ? Să ştii că păcatul nu se iartă până nu dai înapoi lucrul furat, iar dacă nu mai trăieşte persoana aceea, împarţi la săraci. 

100.- Nu cumva ai judecat şi osândit pe cineva, pe drept sau pe nedrept ? 

101.- Nu cumva ai băgat vrajbă între oameni, sau între preoţi, sau între părinţi şi copii ? 

102.- Nu cumva ai fost mărturie mincinoasă la vreun proces ? 

103.- Nu cumva ai spus minciuni prin care ai păgubit pe mulţi trupeşte şi sufleteşte ? 

104.- Nu cumva ai pârât pe cineva şi ai vorbit cu două înţelesuri ca să semeni zâzanie între oameni ? Aici iar te fac atent ca să judeci bine ce fel de minciună ai spus, că nu e deajuns să spui numai atât: am minţit. Adu-ţi bine aminte şi cercetează acestea de mai sus, că şi minciuna e ca şi furtul: una e când furi un ou şi alta când furi un bou, una când spui o minciună fără să cauzeze cuiva ceva rău şi alta să spui o minciună la un proces, sau să calomniezi pe cineva, sau să faci vrajbă, sau să spargi o casă despărţindu-i pe soţi. 

105.- Nu cumva ai înşelat pe cineva cu bani, sau ai pus apă în lapte sau în vin, sau în alt chip ai făcut înşelăciunea ? 

106.- Nu cumva ai mutat hotarul ogrăzii şi al grădinilor tale şi te-ai judecat cu vecinii ? 

107.- Nu cumva eşti plin de mândrie, te înalţi cu gândul că eşti cineva, te mândreşti că eşti frumoasă, te mândreşti că eşti învăţat, te mândreşti că ai copii învăţaţi şi frumoşi ? 

108.- Nu cumva te mândreşti că eşti de neam mare, că ai neamuri bogate, sau te mândreşti cu haine, obiecte şi avere ? 

109.- Nu cumva din cauza mândriei ai căzut în făţărnicie, în obrăznicie, şi ai devenit încăpăţânat, ambiţios şi îngâmfat ? 

110.- Nu cumva ai căzut în mândrie retezându-ţi părul capului, scoţându-ţi sprincenele, porţi rochie scurtă şi strâmtă şi tocuri înalte ? 

111.- Nu cumva din cauza mândriei ai râs de păcatele altora, ai râs de sărăcia şi îmbrăcămintea altora, ai râs de portul sau de corpul unuia sau altuia că e prea gras sau prea slab ? 

112.- Nu cumva ai ascultat la ferestrele altora ca să semeni zâzanie în lume ? 

113.- Nu cumva ai făcut fapte bune ca să fii lăudat de oameni ? 

114.- Nu cumva ai intrat în Sfântul Altar fără învoirea preotului ? 

115.- Nu cumva ai fost zgârcit şi nu ţi-a păsat de lipsurile şi sărăcia altora ? 

116.- Nu cumva eşti nedrept şi trădător ? 

117.- Nu cumva ai dat bani cu camătă ca să iei dobândă ? 

118.- Nu cumva ai plâns cu lacrimi şi cu deznădejde când  ai  pierdut ceva din averea ta ? 

119.- Nu cumva ai în minte gânduri spurcate, vorbeşti glume curvăsăreşti, ai făcut cu ochiul la cineva, priveşti cu poftă trupul alteia, ai trimis scrisori cu scopul desfrânării ? 

120.- Nu cumva ai clevetit pe cineva prin şoapte, sau făcând semne cu mâna ? 

121.- Nu cumva te-ai bucurat de paguba şi necazul altora ? 

122.- Nu cumva ţi-a părut rău de fericirea şi norocul altora ? 

123.- Nu  cumva  n-ai  vrut să ierţi pe cei ce ţi-au cerut iertare ? 

124.- Nu cumva nu te-ai plecat cu smerenie să ceri iertare de la aceia pe care i-ai supărat ? 

125.- Nu cumva eşti nerecunoscător, porţi ură şi ţii minte răul pe care ţi l-au făcut alţii ? 

126.- Nu cumva ai povestit altora păcatele aproapelui tău ? 

127.- Nu cumva eşti lacom la mâncare, băutură şi la altele şi calci sfintele patru posturi de peste an, ajunările şi zilele de miercuri şi vineri, mâncând de dulce din lăcomia ta ? 

128.- Nu cumva din cauza lăcomiei, pentru că ai mâncat sau ai băut peste măsură, ai vărsat după împărtăşanie ? 

129.- Nu cumva ai mâncat ceva pe ascuns de familia ta ? 

130.- Nu cumva ai mâncat ceva spurcat, carne de mortăciuni, carne de şoarece(nutrie), păsări moarte, pască jidovească sau ceva de la vrăjitoare ? 

131.- Nu cumva ai mâncat ceva de furat, sau ai învăţat copiii să fure, mâncând împreună bucate furate ? 

132.- Nu cumva eşti tare mânios şi supărăcios, înjuri, baţi ? 

133.- Nu  cumva ai scuipat şi rănit pe aproapele ? 

134.- Nu cumva ai bătut şi chinuit animalele, punând să ducă peste puterea lor ? 

135.- Nu cumva ai ţinut mânie pe cineva o zi, o săptămână, luni sau ani ? 

136.- Nu cumva ai făcut mizerie cuiva, slugilor, elevilor de şcoală, soţiei sau copiilor ? 

137.- Nu cumva eşti leneş la rugăciune, la treburi, te leneveşti să mergi la biserică, te leneveşti să-ţi faci canonul dat de duhovnic ? 

138.- Nu cumva dormi în timpul Sfintei Liturghii în biserică sau acasă ? 

139.- Nu cumva ai amânat din lene să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti, să faci fapte bune şi rugăciuni ? 

140.- Nu cumva din lene nu vrei să stai în genunchi la rugăciune? 

141.- Nu cumva din lene nu chemi preotul să-ţi facă sfeştanie ? 

142.- Nu cumva trăieşti în casă nesfinţită de preot prin sfânta agheasmă ? 

143.- Nu cumva din lenevie ţi-ai uitat mormintele părinţilor neîngrijite ? 

144.- Nu cumva din lene n-ai păzit făgăduinţele date la Sf. Botez sau călugărie ? 

145.- Nu cumva te-ai împrietenit cu necredincioşii şi ai luat în batjocură sfânta credinţă ? 

146.- Nu cumva ai amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la altul ? 

147.- Nu  cumva din lene, stând în biserică, ţi-ai lăsat mintea să hoinărească după păcate privind îmbrăcămintea şi persoanele prin biserică ? 

148.- Nu cumva te-ai lenevit a-ţi pedepsi copiii când fac răutate şi păcate ? 

149.- Nu cumva n-ai învăţat şi sfătuit pe cel pe care îl vedeai greşind ? 

150.- Te-ai rugat pentru binele aproapelui ? 

151.- Te-ai rugat lui Dumnezeu pentru vrăjmaşii tăi, i-ai iertat din toată inima, îi iubeşti pe vrăjmaşi ? 

152.- Ai mângâiat pe cel întristat ? 

153.- Ai  suferit  nedreptăţile  şi  ocările  cu răbdare ? 

Mai adu-ţi aminte şi aceste fapte pe care, dacă nu le-am făcut, să le facem, căci la judecată ne va întreba Domnul Hristos de ele: 

- Dacă n-ai dat mâncare celui flămând; 

- Dacă n-ai dat apă celui însetat; 

- Dacă n-ai îmbrăcat pe cel gol; 

- Dacă n-ai cercetat pe cei din închisori; 

- Dacă n-ai căutat pe cei bolnavi; 

- Dacă n-ai primit pe cei străini în casa ta; 

- Dacă n-ai îngropat pe cei morţi care nu aveau pe nimeni. 

După cei ai terminat de citit lista cu păcatele tale, zi şi aceste cuvinte: 

„Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut, şi de care sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, mă căiesc şi-mi pare rău din inimă şi cu zdrobirea inimii mele mă rog Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor îngeri şi tuturor sfinţilor şi sfinţiei tale părinte duhovnicesc, ca să-mi fiţi martori în ziua judecăţii mele împotriva vrăjmaşilor diavoli, care în tot momentul mă pândesc să mă surpe în osânda iadului. Şi, acum, vă rog, sfinţite părinte, să-mi rânduiţi un canon, care socotiţi că mi s-ar cădea, după păcatele mele, să-l fac cu ajutorul lui Dumnezeu“. 

Acum, preotul, urmează să-ţi spună ce canon să faci, şi-ţi rânduieşte metanii un număr de ...    pe zi, post şi rugăciune, chiar ajunare, milostenii, mergerea la biserică, cercetarea bolnavilor, a văduvelor, sărindare pentru iertarea păcatelor, să botezi prunci, să citeşti Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea şi acatiste şi, dacă te opreşte un timp de Sfânta Împărtăşanie, să nu te superi, pentru că e mai bine să primeşti acest canon, decât să te împărtăşeşti cu mare nevrednicie, fiindcă nu-ţi va folosi şi, pe lângă păcat, te vei alege cu vreo pedeapsă dumnezeiască. 

După ce ţi-ai primit canonul, mergi cu bucurie acasă (pe drum ai să te simţi uşor ca un fulg) şi acasă aprinde-ţi candela, aşează-te în genunchi şi zi rugăciunea aceasta a Sfântului Augustin, către Domnul Hristos,ca semn de mulţumire că Te-a primit în braţele Sale părinteşti ca pe fiul cel pierdut şi zi: 

„Mult Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mulţumescu-Ţi că m-ai ajutat să-mi mărturisesc păcatele mele, mulţumescu-Ţi că m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau iertare de la Tine, pentru păcatele mele, urmând lui David celui ce a zis: „Juratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţilor Tale“. 

Îţi făgăduiesc Doamne, cu hotărâre din tot sufletul meu, că prefer mai bine să mor decât să mai fac de acum înainte vre-un păcat de moarte, şi să mai supăr cu el, Bunătatea Ta cea nemărginită. 

Dar, de vreme ce voinţa mea este neputincioasă şi fără ajutorul Tău nu pot face nimic, mă rog Ţie, cu fierbinţeală, să mă împuterniceşti şi să mă întăreşti cu ajutorul Tău cel puternic, ca să rămân până la sfârşit neschimbat în hotărârea mea, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, împuterniceşte-mă să petrec întru pocăinţă cealaltă vreme a vieţii mele şi să dobândesc pacea şi mulţumirea sufletească aici pe pământ, iar acolo în ceruri fericirea şi viaţa veşnică, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinţilor Îngeri, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. AMIN ! “

Acum să ştii că, dacă cu adevărat ai urmărit cu atenţie cărticica aceasta şi ai luat tot înţelesul din ea, spovedindu-te aşa curat, eşti ca şi când te-ai botezat din nou, ţi-ai reînoit haina Botezului, pe care o murdărise-şi cu atâta mulţime de păcate.

De acum păzeşte-te curat şi fugi din calea pierzării, fugi de lumea cea vrăjmaşă lui Dumnezeu, căci te aruncă iarăşi în păcate şi nu mai face voile trupului, că nu-ţi foloseşte la nimic.

                                  Dumnezeu să te aibă în pază ! AMIN !