|
SFATURI Pentru cei ce sunt bântuiţi de gânduri spurcate Şi hulitoare
Am observat că pe zi-ce-trece tot mai mulţi creştini se plâng de această mare ispită a gândurilor de hulă, a gândurilor murdare şi urâte împotriva lui Dumnezeu, a Preacuratei Fecioare Maria, a Domnului Hristos, a Sfintelor Taine şi a tuturor Sfinţilor; gânduri care întunecă pe om şi îl fac să cadă într-o mare deznădejde în ceea ce priveşte mântuirea, îl fac să se socotească pe sine ca pe unul ce nu va avea iertare, fiindcă a hulit pe Duhul Sfânt. Dar trebuie să ţinem seama, că una este a huli de bună voie şi alta este atunci când fără voia ta se ridică în minte nişte gânduri rele şi murdare, de hulă, şi îţi copleşeşc tot capul, inima şi tot trupul. Iată ce spun Sfinţii Părinţi din Pateric despre aceste gânduri murdare şi hulitoare: Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi despre gândul hulei, zicând: "Se necăjeşte sufletul meu, avvo, de dracul hulei, ci fă milă şi spune-mi, din ce [cauză] mi se întâmplă şi ce voi face?" Răspuns-a bătrânul: "Un gând ca acesta ni se întâmplă nouă din clefetire, defăimare şi osândire, dar mai vârtos din mândrie, şi dintru a-şi face cineva voile sale, şi a se lenevi în rugăciunea sa, şi din mânie şi iuţime, care sunt semne ale mândriei, căci aceasta ne aruncă pe noi în patimile ce s-au zis şi de acolo se naşte gândul hulei şi de va zăbovi în suflet îl dă dracul hulei la cel al curviei şi de multe ori îl aduce până la ieşirea din minţi, iar de nu se va deştepta omul, piere". În completarea celor arătate mai sus, adaug că omul se face vinovat de hule atunci când nu astupă "ferestrele" şi "uşile", adică ochii şi urechile, ca să nu intre cuvintele cele porcoase şi cântecele cele drăceşti. Căci dacă le laşi să intre, după aceea îţi sună în cap tot timpul şi, dacă se repetă des (mai ales privind filme şi reviste pornografice), creştinul îşi spurcă mintea şi, atunci, foarte uşor izbuteşte diavolul s-o umple cu duhul hulitorilor. Omul care este stăpânit de astfel de gânduri hulitoare, să-şi cerceteze bine conştiinţa şi să vadă din care cauză este bântuit sufletul lui, căci aceasta este o luptă în duh - lupta demonilor cu sufletul. Mai întâi să cerceteze: - dacă nu cumva s-a mândrit cu ceva, adică: s-a crezut mai bun decât altul, sau i se pare că a făcut nişte fapte bune, sau cântă frumos, sau se crede cineva; să vadă prin ce s-a mândrit, căci multe sunt înălţimile minţii, când omul se încrede în sine; - să vadă dacă nu cumva a dispreţuit pe cineva, a clefetit, a bârfit şi a osândit sau a judecat pe cineva; - să-şi aducă aminte dacă nu cumva a zis de vreo persoană că nu trebuia să se împărtăşească, pentru că e nevrednică, sau a pândit, cu vicleşug, pe cineva să vadă dacă se împărtăşeşte, şi de ce nu se împărtăşeşte, cugetând lucruri murdare despre acea persoană; - să-şi amintească dacă nu cumva s-a împărtăşit de ochii lumii, cu nevrednicie mare, fără canon de pocăinţă, sau a căutat duhovnic plăcut lumii, ca să-l dezlege uşor şi chiar să-i dea voie să facă unele păcate; - să se gândească dacă nu cumva i-a părut bine de paguba şi necazurile vrăjmaşilor, sau nu vrea să-i ierte din inimă, după cum a zis Domnul; - dacă nu cumva, fiind divorţat(divorţată) de soţ(soţie), unelteşte minciuni asupra fostului soţ(soţie) şi îl(o) urăşte de moarte; - dacă nu cumva a făcut păcate de moarte în viaţă, a curvit, a stat necununat (necununată), a făcut avorturi, a fost la vrăjitoare, la descântece şi ghicit; - dacă nu cumva, după ce s-a spovedit şi împărtăşit, a încetat de a-şi mai plânge păcatele, crezându-se iertat şi plătit de ele; această idee izvorăşte tot din mândrie pentru că păcatele trebuie plânse toată viaţa. Creştinul să se cerceteze bine şi să mărturisească cu lacrimi aceste păcate lui Dumnezeu, la rugăciune şi la duhovnic. Sfinţii Părinţi ne spun că din cauza acestor păcate, Dumnezeu îngăduie diavolului să ne ispitească pentru a surpa mândria omului, căci toate relele de la mândrie pornesc. Dacă ne smerim cu adevărat înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, îi ardem pe draci, îi alungăm departe de noi şi primim iertare de la Dumnezeu. Dar sunt şi unele persoane care duc viaţă curată şi fac mari osteneli şi fapte bune. Şi cu toate acestea, tot aşa se ispitesc şi se poticnesc. De ce oare sunt ispitiţi de asemenea gânduri urâte şi aceşti oameni curaţi şi cu multe fapte bune? Pentru că, ne spun toţi Sfinţii Părinţi, Dumnezeu vrea să-i ferească de mândrie şi ca să nu se piardă bunătăţile ce le-au adunat, căci omul prin mândrie pierde prietenia lui Dumnezeu. Iar dracii mândriei sunt ca nişte piraţi, hoţi de mare, care urmăresc corăbiile pline de bunătăţi şi lucruri scumpe, ca să le jefuiască. Alte persoane sunt războite de vrăjmaşii demoni din multa lor pizmă şi vrăjmăşie ce o au asupra creştinilor, pentru că nu îi pot suferi pe robii lui Dumnezeu, cum n-au suferit pe Iov, pe Pavel, pe Moise şi Pamvo şi pe toţi cuvioşii şi drepţii din toate veacurile. Cei care sunt chinuiţi de aceste gânduri murdare şi hule asupra lui Dumnezeu, ne spun Sfinţii Părinţi, că nu trebuie să se îngrijoreze dacă observă că vin din cauza diavolului. Sfântul Avvă Pamvo spunea ucenicilor lui acestea: "Eu, fiilor, trăind în adâncul pustiului şi rugându-mă lui Dumnezeu pentru iertarea şi îndreptarea vieţii mele, odată mi-a adus şi mi-a aruncat diavolul în inimă gânduri hulitoare asupra lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui şi foarte tare mă supărau. Iar eu neştiind ce să fac de scârba şi supărarea ce aveam, am început cu osârdie a mă ruga lui Dumnezeu să gonească şi să depărteze de la mine aceste gânduri rele. Şi cu aşa de mare osârdie rugându-mă lui Dumnezeu, am auzit glas de sus grăindu-mi aşa: Pamvo, nu avea nici o grijă de păcatele străine, ci de ale tale îngrijeşte-te, că acele gânduri hulitoare sunt ale vicleanului diavol". Iată deci, să ne îngrijim de ale noastre păcate făcute cu fapta, cu lucrul şi cu cuvântul. Dar nici nu trebuie să stăm în nepăsare de aceste gânduri, ci să ne scuturăm de ele imediat cum ne apar în minte, şi pe loc să mutăm mintea la judecata şi puterea lui Dumnezeu, şi să zicem acest blestem împotriva diavolului, mai ales în gând, răspunzând gândurilor necurate cu aceste cuvinte, aşa: "Să se întoarcă aceste hule şi această boală asupra capului tău, satano, şi să vină asupra ta toate hulele acestea, vicleanule diavole şi duhule necurate, şi tu să dai socoteală de ele înaintea Dreptului Judecător, căci nu le primesc. Ci mă închin Domnului Dumnezeului meu totdeauna, şi-L slăvesc, şi-L mărturisesc ca pe Mântuitorul şi Împăratul meu, iar pe tine să te mustre Dumnezeul oştirilor cereşti şi eu te cert în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin ! ÎNAPOIA MEA SATANO !”
|