CUVINTE SIMPLE, PENTRU OAMENI SIMPLI

O minune a Sfântului Apostol Andrei

30 noiembrie 2013

 

Sfânta mănăstire a Sf. Apostol Andrei din Karpasia (Cipru) are o istorie necunoscută. Conform tradiţiei, însă, acolo a fost corabia Sfântului Andrei în pericol timp de trei zile. Tot acolo Sf. Apostol a lovit o stâncă, făcând să ţâşnească un izvor, care curge de la vechea biserică până la mare. Această apă sfinţită l-a tămăduit pe fiul orb al căpitanului corabiei, iar acesta, mai târziu, a înălţat prima biserică consacrată întâiului-chemat între ucenicii lui Hristos, Sfântul Andrei. Dar ceea ce a făcut cunoscută această mănăstire tuturor ciprioţilor a fost următorul miracol:

În vremea stăreţiei Economului Christophorou Kykkotis s-a petrecut o întâmplare minunată, care i-a impresionat pe locuitorii Ciprului şi a sporit dragostea lor pentru Sf. Andrei şi pentru mănăstirea sa. Prin 1896, nişte turci din cetatea Allagia, din Asia Mică, l-au răpit pe singurul fiu al unei sărmane grecoaice numite Maria. În ciuda încercărilor ei de a-şi recupera fiul de 13 ani, n-a reuşit nimic. Micuţul Pantelis Hagigheorghe a fost dat de răpitorii lui la şcoala militară ca să servească în batalioanele islamice şi după absolvire, să slujească sultanului şi profetului Mahomed.

Mama copilului şi pus nădejdea în Dumnezeu şi se ruga în fiecare zi ca să se milostivească şi să-i înapoieze copilul. Au trecut mulţi ani, era prin 1912, când Maria a văzut în vis pe un om cu numele Andrei care a vestit-o că în curând îşi va vedea fiul. Maria a crezut fără îndoială că i s-a arătat în vis nimeni altul decât Sfântul Andrei, cel întâi-chemat de Hristos. Atunci imediat ea s-a îmbarcat pe vaporul care mergea de la Smyrna la Larnaka, ca să se închine Sfântului Andrei la mănăstirea lui din Cipru. Pe acest vas erau mulţi ciprioţi, bărbaţi şi femei, care lucrau în Mersina şi Adana pentru o companie germană. La bord mai era şi un grup mic de dervişi (călugări musulmani) care vizitau Ciprul. Maria, stând de vorbă cu o femeie de pe vapor, şi-a mărturisit credinţa că îşi va regăsi fiul cu ajutorul Sfântului Andrei.

Unul dintre dervişi a auzit ce spunea Maria şi asculta cu mare interes, studiind-o. Apoi s-a apropiat de ea şi a întrebat-o cum îşi va recunoaşte fiul pierdut, iar ea i-a dezvăluit semnele din naştere pe care copilul le purta pe umăr şi pe piept. Atunci tânărul şi-a smuls haina şi i-a arătat acele semne pe trupul său, apoi a căzut în genunchi în faţa mamei lui. În ciuda atâtor ani de despărţire şi a educaţiei turceşti, Pentelis îşi amintea copilăria sa. Tânărul şi-a scos pălăria de pe cap, s-a îmbrăcat în haine greceşti şi a mărurisit credinţa creştină ortodoxă. Bucuria mamei şi a fiului, dimpreună cu a celorlalţi călători, a fost mare, copleşitoare. Imediat ce vasul a ajuns în Larnaka, mama şi fiul au alergat la biserica Sfântului Lazăr, unde s-au rugat fierbinte şi i-au mulţumit Sfântului Apostol Andrei. Ducându-se la preotul bisericii, Părintele Ioan Makoulis, fiul şi-a mărturisit din nou credinţa în Sfânta Treime. Atunci Părintele Ioan l-a botezat pentru a se întoarce definitiv la credinţa ortodoxă.

Ei au vizitat după aceea mănăstirea Sfântului Andrei, unde i s-au închinat încă o dată Sfântului Andrei şi i-au mulţumit pentru eliberarea lui Pantelis şi pentru că a răspuns rugăciunilor Mariei. De acolo au plecat la Mănăstirea Kykkos, unde au stat câteva zile.

În câteva luni de la această întâmplare minunată, în biserica mănăstirii au început să curgă pelerinii, care s-au înmulţit rapid, în urma minunilor făcute de Sfântul Andrei printre grecii şi turcii care veniseră în pelerinaj, atât printre atenienii rafinaţi, cât şi printre simplii ţărani.

 

Orgoliul

29 noiembrie 2013

 

Atunci când constataţi că vă este lezat orgoliul, când simţiţi o indignare ce vi se urcă până în gât, un val de întristare, aveţi grijă să nu cedaţi acestui sentiment niciodată! El se va întări pe măsură ce îi cedaţi.

Nu lăsaţi să vă scape nici măcar o silabă, căci pentru a-i pedepsi pe alţii pentru un afront ce vi se pare că vi s-a făcut, voi vă pedepsiţi în primul rând pe voi, vă otrăviţi inima, vă alimentaţi mândria, care începe să crească.

Prezentaţi-vă aşadar, în faţa celor din jur cu o faţă senină, zâmbitoare, deschisă şi prin aceasta veţi face chiar minuni.

                           Sursa: Hristos, Prietenul clipelor de grea încercare; Georges Barbarin

 

Mişcarea firească

28 noiembrie 2013

 

Mişcarea firească a trenului este să meargă pe şine. Dacă iese de pe şine, se va zdrobi.

Starea firească a omului este să meargă spre  Dumnezeu, să nu se gândească la sine. Numai poate simţi că există, că este fericit şi că Îl are în el pe Dumnezeu. Din păcate însă, omul s-a îndumnezeit pe sine şi, de trebuinţă este, ca omul să izgonească toate acestea din mintea lui, să creadă în Hristos, să se încreadă în El, să-L iubească pe Hristos şi să se încredinţeze că sufletul lui poate trăi cele trăite cândva de sfinţi.

                                         Sursa: Sufletul meu, temniţa mea; Arhim. Simeon Kraiopoulos  

 

V-au înjurat sau v-au lăudat?

27 noiembrie 2013

 

Sfântul Teofan Zăvorâtul a spus: „V-au înjurat şi v-au jignit? Acesta este semn bun, nu vă pierdeţi cumpătul! Înjurăturile şi jignirile sunt îngăduite spre vindecarea sufletelor voastre! Fără aceasta, poate aţi fi zburat pe nori cu aripile mândriei. Deci Domnul, Care vă iubeşte, a îngăduit să cadă asupra voastră acest noroi, ca să vă smeriţi”.

A lăuda, este totuna cu a-i pune piedică celui care se grăbeşte. Firea omenească nu poate primi laudele fără să se vatăme.

Mândria este premergătoare oricărei căderi, de aceea să nu ne vindem slava viitoare pe o laudă care nu costă nimic!

Vrăjmaşul mântuirii îi pierde pe oamenii care trăiesc cucernic, prin faptul că le insuflă gânduri bune despre ei. Noi însă, să fim cu băgare de seamă şi, orice bine am face, să I-l atribuim doar lui Dumnezeu.

                                                 Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

 

Sfântul Stelian Paflagonul - ocrotitorul copiilor

26 noiembrie 2013

 

26 NOIEMBRIE

Soţiei mele STELUŢA şi tutor celor ce poartă numele

Sfântului Stelian

le doresc multă sănătate, pace, bucurii duhovniceşti, îndeplinirea bunelor dorinţe, iertare de păcate şi MÂNTUIRE!

La mulţi ani!

 

Sfânta Muceniţă Ecaterina

25 noiembrie 2013

 

Copila Ecaterina s-a născut şi a crescut într-o frumoasă şi bogată familie a vremii, fiind fiica guvernatorului din Alexandria Egiptului. Tatăl său a fost păgân, dar mama, fiind creştină, a educat-o într-un spirit profund religios şi a avut grijă să îi ofere o educaţie care să nu-i trădeze orientarea spirituală, dar făcea asta numai de teama persecuţiilor. Ecaterina a învăţat multă filosofie, dar şi elemente de medicină. La numai 18 ani citise integral opera marilor filosofi ai lumii: Homer, Aristotel, Platon, Virgiliu sau Hipocrate, pentru ca în final să renunţe la toată înţelepciunea lumească, pe care a considerat-o deşartă şi nefolositoare. Când s-a apropiat vremea căsătoriei, Ecaterina le-a pus părinţilor mai multe condiţii în vederea viitorului soţ. În viziunea sa, acesta trebuia să fie înţelept, frumos, bogat şi nobil, asemenea ei, şi cum niciunul dintre pretendenţi nu le putea avea pe toate cele patru, mama sa a cerut sfatul mai multor preoţi, printre care şi la propriul său duhovnic, un Sfânt Părinte care se îndeletnicea cu rugăciunea în singurătate, într-o peşteră. După ce a cercetat-o cu multă răbdare, părintele i-a spus că el cunoaşte un tânăr care o depăşeşte în toate, adică „Frumuseţea sa este mai strălucitoare decât strălucirea soarelui, toată creaţia se supune înţelepciunii lui, bogăţiile sale sunt răspândite în întreaga lume - ceea ce nu diminuează, ci, dimpotrivă, sporeşte nespusa sa nobleţe”. Apoi i-a dăruit o icoană cu Maica Domnului, asigurând-o că, după neîncetată rugăciune, sigur Fecioara îi va da un răspuns. În urma unui vis, Ecaterina şi-a dat seama că singurul mire care i se potriveşte este Mirele Hristos. După ce şi-a însuşit adevărata credinţă şi s-a botezat, Ecaterina a avut un alt vis, în care Iisus a mărturisit că vrea să se logodească cu ea, iar Fecioara Maria i-a pus pe deget un inel. A doua zi, când s-a trezit, aceasta avea un inel de logodnă pe deget, un dar nespus de frumos de la Mirele Hristos.

 

Păzirea Poruncilor

24 noiembrie 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Texte alternatif

 

Telenorocul

23 noiembrie 2013

 

N-aţi văzut reclama de la televizor, "Te uiţi şi câştigi!"? Dar cine este de fapt cel care câştigă, tu sau cei ce fac emisiunea?

Mai bine ar fi fost, desigur, să nu fi pierdut timpul în faţa televizorului aruncând banii pe un bilet la loto, pronosport, loz în plic şi altele, pe care deschizându-l îndată să vezi dacă ai câştigat sau nu. Aşa ar fi fost bine, dar şi mai de folos ar fi dacă ne-am gândi că aceşti bani câştigaţi fără nicio osteneală nu ne vor fi niciodată de vreun folos.

Iată, aceştia sunt banii prin care vom putea realiza ceva - cei dobândiţi conform spuselor lui Dumnezeu: "Din sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Facerea 3: 19).

Când te uiţi la televizor ca să afli dacă ai câştigat, trebuie să mai ştii şi că prin acele emisiuni se urmăreşte de fapt, doar ca un număr cât mai mare de spectatori să cumpere bilete pentru a participa la acele concursuri. Şi apoi, ce parte din încasări revine premiilor? O foarte  mică parte!

Câtă gălăgie pentru acel premiu şi ce binefacere pentru câştigător?! Zic şi prietenii despre el: "I-a pus Dumnezeu mâna în cap!".

Mai corect ar fi fost însă, ca acele emisiuni să spună: "Vă uitaţi la emisiunea Telenorocul şi pierdeţi banii şi mai ales timpul mântuirii!".

În afara faptului că ne pierdem timpul atât de preţios, aceste emisiuni mai şi contaminează lumea cu acest duh al jocurilor de noroc. Şi atunci, cine să mai vrea să muncească cinstit, dacă se pot câştiga bani şi doar uitându-te la televizor?!

                                                                    Sursa: Din suflet, pentru suflet; Preot Ioan

 

Să ne cunoaştem darurile

22 noiembrie 2013

 

Invidia este una dintre cele mai mari şi mai urâte patimi. Nu sunt necesare însă mari nevoinţe ori asceze pentru a te putea debarasa de ea.

Ia aminte şi nu lăsa să te biruiască patima invidiei! Că ştii unde poate să ajungă omul de la invidie? Poate să ajungă la pizmă şi la clevetire… Nu poate un om să aibă şi invidie, şi în acelaşi timp să aibă şi dragoste!... Invidia întinează dragostea şi bunătatea, aşa cum un şoarece mort întinează tot untdelemnul, atunci când cade în chiup (vas mare de lut).

Cum va putea cineva care invidiază să se izbăvească de invidie?

De va cunoaşte darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe el, şi, de le va pune şi în valoare, atunci nici nu va mai invidia, iar viaţa lui va deveni Rai, încă de aici, de pe pământ.

Mulţi însă nu văd darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu, ci văd numai darurile celorlalţi şi îi cuprinde invidia. Se simt nedreptăţiţi, înjosiţi chiar, şi astfel, singuri îşi fac viaţa amară şi se chinuiesc. "De ce acela să aibă aceste daruri, iar eu să nu le am?” - îşi spun de fiecare dată ei… Dar tu ai nişte daruri, iar acela are altele.

Nu vă amintiţi de Cain şi Abel? Cain nu s-a uitat la darurile sale, ci la darurile lui Abel. Aşa a început să crească în el invidia faţă de fratele său, după care s-a răzvrătit chiar împotriva lui Dumnezeu. Iar, în cele din urmă, de la invidie a ajuns la crimă, şi poate că el avea daruri mai multe decât Abel.

                                                         Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul

 

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

21 noiembrie 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                                                                                                         

 

Texte alternatif

 

Cercetarea conştiinţei

20 noiembrie 2013

 

Cercetarea conştiinţei nu trebuie să se reducă la o simplă contabilizare a păcatelor şi a greşelilor succesive ori la o cronologie a purtărilor noastre.

Esenţială în această cercetare asupra nouă înşine este căinţa, părerea de rău, zdrobirea inimii şi hotărârea fermă de a ne reînnoi sufleteşte prin mărturisire sinceră şi pocăinţă.

Deci, să nu te mulţumeşti numai a-ţi cerceta conştiinţa de păcate, pentru că aceasta puţin îţi va folosi, ci sârguieşte-te mai curând a-ţi omorî patimile şi  a dobândi zdrobirea inimii.

Şi aşa, cercetându-te zilnic şi cu rugăciunea în minte şi în suflet, vom dobândi suspinul inimii şi căinţa din suflet!   

Iar apoi, socoteşte tu şi paguba cea mare ce ţi-au pricinuit-o păcatele tale dinaintea lui Dumnezeu!

                                                            Sursa: Cartea conştiinţei, Ierom. Ilarion Antoche

 

Treptele postului

19 noiembrie 2013

 

1. Prima treaptă a postului este cea a carnivorilor. În această categorie intră persoanele care, în afara zilelor de miercuri, vineri şi posturile rânduite de Biserică, folosesc în alimentaţie şi carne. Aceştia sunt în treapta cea mai de jos a postului, chiar dacă se înfrânează uneori de la mâncare. Ei nu pot spori niciodată în rugăciune.

2. Lacto-vegetarienii, care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brânză, ouă şi tot felul de legume fierte. Aceştia sunt în treapta a doua a postului, pe care o ţin de obiicei călugării din mănăstirile cu viaţă de obşte şi foarte rar mirenii.

3. Vegetarienii, care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau nefierte (crude). Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului şi o ţin călugării cei mai râvnitori din vieţile de obşte. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre, pe care păşesc, de obicei, călugării sihaştri şi pustnicii cei mai nevoitori.

4. Fructiferii, care mănâncă odată pe zi pâine şi fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poaate stăpâni cu uşurinţă trupul şi gânduriile şi poate spori repede pe calea rugăciunii.

5. Cerealierii formează treapta a cincea a postului. La aceastră treaptă ajungă călugării, mai ales cei din sihăstrii şi pustnicii, care mănâncă odată pe zi numai pâine neagră de cereale şi boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc.

6. Hrana uscată este a şasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această aspră nevoinţă mănâncă numai pesmeţi de pâine muiaţi în apă, cu sare sau puţin oţet, odată pe zi şi cu măsură. Aşa se nevoiau sihaştrii de pe valea Nilului.

7. Hrana sau mana dumnezeiască, este ultima şi cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puţini dintre asceţi, după o îndelungată nevoinţă, întăriţi fiind de darul Sfântului Duh. Aceştia se îndestulează numai cu Prea Curatele Taine, adică cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă.”

 

Pantofii mei...

18 noiembrie 2013

       

 

Bogatul lacom

17 noiembrie 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXVI-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Texte alternatif

 

Când cântă mama...

16 noiembrie 2013

     

Mary Lynne Leroux, o fetiţă de 10 luni din Ontario, Canada, a devenit vedetă pe internet după ce a fost filmată de propria mamă, în timp ce aceasta îi cânta melodia „My heart can’t tell you no”.

Din imagini se poate vedea cum bebeluşul începe să plângă. În plus, acesta suspină precum un om mare, atunci când îşi aude mama cântând.

"Nimeni nu poate explica de ce plânge, nici măcar eu. Orice alta melodie aş cânta, nu are aceeaşi reacţie. Iar această reacţie este atât de drăguţă încât ne-am gândit să nu o păstrăm doar pentru noi", a explicat mama fetiţei, Amanda Leroux

 

 

Folosul postului

15 noiembrie 2013

 

Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă, ori nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău.

"Mi-e frică de post pentru că strică şi slăbeşte trupul”, poate că spui tu. Dar să ştii că pe cât se strică materia omului, pe atât se înnoieşte sufletul său (Cor. 4, 16). Pe de altă parte, dacă vrei să cercetezi bine lucrurile, vei vedea că postul chiar are grijă de sănătatea trupului. Iar dacă nu crezi cuvintele mele, întreabă-i pe doctori, să-ţi zică ei mai bine. Aceştia spun că sănătatea este menţinută prin cumpătare la mâncare, pe când lăcomia duce la tot felul de boli, care distrug trupul.

Aşadar să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele!

                                                          Sursa: Problemele vieţii, Sfântul Ioan Gură de Aur

 

Legile cetăţii

14 noiembrie 2013

 

Sufletul copilului tău este asemenea unei cetăţi abia zidite în care locuiesc şi străini lipsiţi de experienţă ce nu cunosc nimic din viaţa locuitorilor ei. Pe aceşti nou-veniţi este foarte uşor să-i înveţe cineva bunele obiceiuri.

Însă, dacă printre ei se află şi unii bătrâni, care au dus o viaţă păcătoasă, aceştia greu îşi mai schimbă obiceiurile, deşi nimic nu e imposibil. Dacă vor, şi ei îşi pot schimba modul de viaţă. Străinii tineri, însă, şi neştiutori în ale vieţii, acceptă cu uşurinţă legile cetăţii în care au venit să locuiască.

Stabileşte şi tu în cetatea care este sufletul copilului tău legi aspre, pe care el să se teamă să le încalce.

                                          Sursa: Părinţii şi educarea copiilor, Sfântul Ioan Gură de Aur

 

Aurul vieţii noastre

13 noiembrie 2013

 

Există un aur pe care ni-l furăm mereu singuri. Iar acesta este, fără îndoială, timpul.

Şi cum ne furăm noi acest aur singuri? Ni-l furăm prin faptul că nu facem nimic; ni-l furăm prin tot felul de discuţii deşarte şi nefolositoare; prin curiozitate, da prin curiozitate. Ni-l mai furăm, de asemenea, prin visuri fără rost şi prin somn fără de trebuinţă.

Închipuiţi-vă cât de bine am face dacă nu ne-am mai petrece timpul fără de folos!...

Pentru mântuire timpul trebuie petrecut în rugăciune, în meditaţie dumnezeiască, în citirea cărţilor ziditoare de suflet, în cercetarea bisericii lui Dumnezeu, discuţii cucernice, săvârşirea faptelor bune şi a altor osteneli şi jertfe.  

                                 Sursa: 1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească

 

O maşinărie perfectă

12 noiembrie 2013

 

Trupul nostru este o maşinărie perfect organizată, însă noi suntem cei care o administrăm prost, nu o folosim după sfaturile Creatorului ei, şi de aceea ea frecvent se strică. Dar din fericire, această maşinărie genială se adaptează  la orice, ba chiar se mai repară şi singură. Doar printr-o mare neîndemânare şi printr-o încăpăţânare persistentă reuşim să o distrugem.

Să deschidem aşadar larg ochii şi să înţelegem că această maşinărie a fost creată pentru a funcţiona după legile Creatorului ei, ale lui Dumnezeu deci, iar nu după capriciile noastre.

Nicio maşinărie nu poate fi folosită cu o altă destinaţie decât cea pentru care a fost făcută!  Aşadar, greşelile de întreţinere şi de utilizare se vor face simţite, mai devreme sau mai târziu sub formă de boli.

                           Sursa: Hristos, Prietenul clipelor de grea încercare; Georges Barbarin

 

Cum arată un elefant

11 noiembrie 2013

 

Se povesteşte că, odată, la chilia unui Părinte îmbunătăţit au venit mai mulţi creştini, care i-au zis:

- Părinte, la noi în lume, pe internet şi pe televiziuni, apar mulţi predicatori, filozofi şi intelectuali care se complac într-o continuă dispută, unii spunând că lumea este infinită şi eternă, ceilalţi că ea este finită şi muritoare; unii spun că sufletul moare împreuna cu trupul, în timp ce ceilalţi spun că el trăieşte etern şi aşa mai departe. Unii spun că doar credinţa lor este dreaptă şi numai la ei este adevărul, alţii spun că toate credinţele sun bune, şi aşa mai departe…

Ce ne puteţi spune despre starea aceasta de lucruri?

- Ce să vă spun? Nu vă mai ţineţi de... coada lui!

Şi pentru că grupul de creştini, care veniseră la dânsul, nu a înţeles ce vrea să spună, le-a zis o întâmplare din Pateric.
 

Un Sfânt Părinte a văzut pe un frate că era târât pe pământ, prin mărăcini şi toate murdăriile, de un diavol. Şi bietul frate striga cât îl ţinea gura: "Salvaţi-mă, salvaţi-mă! Ajutaţi-mă că mă târăşte diavolul!". Când s-a uitat mai bine Părintele, a văzut că de fapt fratele se ţinea de coada diavolului, şi i-a zis: "Dă-i drumul, măi frate, la coada diavolului şi n-o să te mai târască!"

 

Aşa se întâmplă şi cu lumea de astăzi, dragii mei! Dacă oamenii stau toată ziua cu ochii în televizor, prin reviste şi internet, cum să nu-i târască diavolul, cum să nu-i murdărească şi să nu-i zăpăcească? Aşadar, daţi-i drumul la coadă! Adică renunţaţi la uneltele diavolului!

Dar să vă mai spun o istorioară, le-a zis Bătrânul.

 

Cândva demult trăia un împărat care, chemându-şi servitorii, le-a spus:

- Adunaţi-vă cu toţii, servitorii mei credincioşi, apoi mergeţi de strângeţi la un loc pe toţi oamenii născuţi orbi din împărăţie, pentru a le arăta un elefant.

- Aşa vom face prealuminate împărate, au spus servitorii, după care fiecare a plecat spre a îndeplini voia împăratului lor.

Când toţi cei născuţi orbi au fost adunaţi în locul ales de împărat, acesta a venit în mijlocul lor şi le-a spus: "Acesta este un elefant". Apoi le-a prezentat capul elefantului, trompa, urechile şi aşa mai departe, spunându-le că le-a arătat un elefant.

La urmă i-a întrebat pe aceştia:

- Aşadar orbilor, ai văzut cum arată un elefant? Spune-ţi-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?

Cei care au simţit mai bine capul elefantului au spus că elefantul este ca o oală. Apoi cei care au simţit mai bine urechile au spus că elefantul este ca un coş de fructe; cei care au simţit mai bine colţii de fildeş ai elefantului au spus că elefantul este ca un plug; cei care au simţit mai bine trupul elefantului au spus că elefantul este ca un grânar; cei care au simţit mai bine picioarele au spus că elefantul este ca o coloană care susţine o catedrală; cei care au simţit mai bine coada au spus ca elefantul este ca o perie.

Apoi toţi orbii adunaţi în acea piaţă au început să se îmbrâncească şi să ţipe, zicând: "Aşa arata elefantul!", "Ba nu, elefantul nu arata aşa!", "Ba da!", "Ba nu!". În curând lucrurile au scăpat de sub control şi orbii s-au luat la bătaie.
 

Bătrânul a încheiat, spunând "La fel sunt şi aceşti predicatori, filozofi şi intelectuali "orbi" care vorbesc la nivel teoretic despre lucruri pe care ei nu le cunosc, fiindcă ei nu vin la biserică, nu au duhovnici, cărora să le ceară sfatul. Prin ignoranţa lor sunt exact ca orbii din povestea cu împăratul: certăreţi şi deformând realitatea într-un fel sau altul. Singurii autorizaţi să vorbească şi să explice lucrurile sfinte sunt Apostolii Domnului şi urmaşii acestora. Pe aceştia i-a trimis Hristos în lume şi nu pe alţii. Cine nu are succesiune apostolică sau binecuvântare de la duhovnic, nu are voie să vorbească despre cele sfinte, ca să nu ducă lumea în înşelare, căci zice Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâia către Corinteni: "Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători?"

 

Samarineanul milostiv

10 noiembrie 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXV-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Texte alternatif

 

Grădina Părintelui Porfirie

9 noiembrie 2013

 

Părintele Porfirie asemăna lupta duhovnicească cu cultivarea unei grădini. Spunea el: Ce este lupta duhovnicească?

Iată, sufletul este o grădină împărţită în două. Într-o jumătate sunt sădiţi spini, iar în cealaltă jumătate, flori. Şi avem o instalaţie de apă cu două robinete şi două mici canale. Unul îndreaptă apa spre spini, iar celălalt spre flori. De fiecare dată putem deschide doar un robinet. Noi suntem cei care alegem: Să lăsăm aşadar, neudaţi spinii şi ei se vor ofili, şi să udăm florile şi acestea vor creşte”.

 

Sfinţii Arhangheli

8 noiembrie 2013

           Părintele VISARION IUGULESCU - Cuvânt la Praznicul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

                                                                            Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Texte alternatif

                                                                   vezi şi ACATISTUL SF. ARH. RAFAIL

 

Statornicia în credinţă

7 noiembrie 2013

 

Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, multă cinste a primit din partea unui guvernator care îi promitea multe bogăţii dacă se va lăsa de legea sa creştinească. Însă, pentru că el a refuzat lucrul acesta, guvernatorul i-a propus ca măcar în aparenţă să dea şi el cinste zeilor, iar în inima lui să îşi păstreze credinţa lui, deci a cugeta într-un fel şi a mărturisi într-alt fel… ca lumea să creadă că a renunţat la credinţa în Iisus Hristos…

- Una ca aceasta nu pot face - i-a răspuns sfântul - căci la creştini inima şi gura trebuie să fie de acord una cu cealaltă.

Tot aşa va fi şi când Antihrist îi va pecetlui pe creştini: le va cere să se lepede doar formal, numai cu limba, şi vor primi multe onoruri, şi pe toate cele materiale, dar – o, fraţilor! – tot lepădare este, chiar de te lepezi de Hristos numai cu limba, „căci la creştini inima şi gura trebuie să fie de acord una cu cealaltă”, aşa după cum a spus Sfântul Policarp.

 

Un examen

6 noiembrie 2013

 

Un frate avea impresia că este smerit şi se simţea bine în această stare. De câte ori mergea la spovedit spunea că este un păcătos, că este slab, că nu-şi împlineşte datoriile sale aşa cum ar trebui... şi tot ce mai copiase de prin îndreptarele de spovedanie. Şi se îndulcea din aceste gânduri şi vorbe crezând că are harul smeritei cugetări.

Părintele a observat mândria ascunsă a fratelui şi l-a pus la încercare zicându-i: m-am întâlnit cu nişte cunoscuţi de-ai tăi şi mi-au vorbit rău despre tine, mi-au spus că eşti cam nepăsător, cam leneş, mi-au spus că dai impresia că eşti credincios, dar eşti un om ca toţi oamenii. Atunci fratele s-a umplut de mânie şi foarte supărat şi-a categorisit "pârâşii" printre cei mai mari duşmani ai săi care nu merită să fie luaţi în seamă. Fratele s-a simţit descurajat şi era gata să-şi părăsească lupta mântuirii.

Atunci părintele i-a zis întristat: frate ai crezut că eşti smerit, dar văd că ai trăit în înşelare. Smerenia ta a fost mândrie poleită cu smerenie. Strică eşafodajul fals şi pune temelia adevăratei smerenii.

 Oare mulţi ar trece cu bine examenul fratelui din povestire?

 

Copilul lui Dumnezeu

5 noiembrie 2013

 

Era un bătrân, Haralambie, care trăia în Mănăstirea Kutlumusiu, din Sfântul Munte Athos. Era un monah foarte simplu, harnic şi duhovnicesc. Când a îmbătrânit, o gripă puternică l-a aruncat la pat, iar medicul le-a spus Părinţilor să nu se depărteze de el, că peste puţin timp îşi va sfârşi viaţa.

Părintele Haralambie, auzind de sub pături i-a zis:

- Ce spui? Eu nu mor dacă nu vin Paştile ca să spun "Hristos a înviat!”.

Şi într-adevăr, au trecut aproape două luni, au venit Paştile, a spus "Hristos a înviat!”, s-a împărtăşit şi împăcat cu toată lumea a trecut la Domnul. Acest bătrânel mărinimos, devenise un copil adevărat a lui Dumnezeu şi împreună cu El şi-a stabilit ziua când se va sfârşi şi va sui la cele cereşti.

Ce ne împiedică şi pe noi să fim copii adevăraţi ai lui Dumnezeu şi împreună cu El să ne stabilim itinerariul vieţii? Răspunsul este: "Puţin timp petrecut bine", cum spunea Părintele Arsenie Papacioc...

 

Mihăiţă şi bunicul

4 noiembrie 2013

 

Mihăiţă vorbea cu bunicul său:

- Tataie, vreau să te întreb ceva, ai timp să mă asculţi? întrebă Mihăiţă pe dragul lui bunic.

- Bineînţeles Mihăiţă, hai să vedem ce vrei să ştii?

- Astăzi, la şcoală, la ora de religie, Părintele ne-a spus să ne gândim până săptămâna viitoare şi să explicăm expresia “Păstrează-ţi vatra gândurilor curată”. Şi nu ştiu la ce să mă gândesc, cum să îmi păstrez vatră gândurilor curată?

- Da, bună povaţa v-a dat Părintele, dar poate sunteţi prea mici să înţelegeţi asta. Sau poate că nu?

Hmmm... cum să îţi explic eu cel mai bine?...

După câteva minute bune de gândire, bunicul se ridică şi, cu Mihăiţă de mână, ieşi cu paşi hotărâţi din casă. Se pare că i-a venit lui o idee...

- Unde mergem tataie?, întrebă Mihăiţă curios.

- Să îţi arăt cam ce înseamnă ceea ce m-ai întrebat.

Primul popas a fost la un vecin, bun gospodar, care avea o minunăţie de grădină.

- Uau! Ce frumoasă este! exclamă Mihăiţă cu uimire, când intrară în grădina vecinului. Oriunde te uitai vedeai roşii, castraveţi, dovlecei, ardei. Toate culorile se amestecau cu verdele crud al frunzelor. Pământul era reavăn iar vecinul... vecinul era colo, în spatele grădinii...

- Doamne-ajută, vecine!, îl salută bunicul. Am venit până la tine să vadă Mihăiţă cum ţii grădina aşa de frumoasă!

- Bună să vă fie inima! Dar apropiaţi-vă şi poate îmi daţi şi o mână de ajutor!, răspunse vecinul.

Mihăiţă, hotărât să îi arate bunicului că este harnic, o zbughi la omul care se îndeletnicea cu ceva...

Ajuns lângă el a văzut că smulgea buruienile care au răsărit printre roşii.

- De ce smulgi buruienile?

- Le smulg pentru a-mi ţine gradina curată. Când apare o buruiană, trebuie să o smulg pentru că altfel s-ar înmulţi şi, pe nesimţite, ar lua locul roşiilor frumoase, îi răspunse vecinul.

După o jumătate de oră de ajutor voinicesc, bunicul îl luă pe Mihăiţă şi porniră înspre piaţă. Acolo s-au dus la un om pe care bunicul îl cunoştea. Ei bine, el cunoştea pe toată lumea se pare! Omul acesta vindea mere roşii şi galbene. Foarte frumoase!

Bunicul îl puse pe Mihăiţă să se uite atent la ce făcea omul nostru.

Acesta, cu migală, căuta în lăzile cu mere să vadă de găseşte vreun măr "bătut", care începea să se strice. Dacă găsea vreunul, îl scotea afară şi îl punea deoparte de merele cele bune.

- Bună ziua Ioane! Ia spune-mi te rog, să audă şi nepotul, pentru ce cauţi printre mere?, îi spuse bunicul omului.

- Bună să-ţi fie inima! Iaca, eu caut să văd dacă găsesc vreun măr stricat şi îl scot dintre merele bune, să îmi ţin merele curate. Dacă ar rămâne un măr stricat între ele, s-ar strica şi merele bune...

Ajunşi acasă, Mihăiţă s-a dus să îşi facă tema... A înţeles la ce se referea Părintele. Acum îi era clar ce înseamnă “Păstrează-ţi vatră gândurilor curata”:  nu lasă gândurile bune să fie înlocuite, pe nesimţite, de “buruieni” şi “mere stricate”.

Ajuns la şcoală, Mihăiţă le-a povestit colegilor despre peripeţiile lui cu bunicul, iar Părintele încântat de măiestria bătrânului, le-a vorbit copiilor despre Taina Sfintei Spovedanii şi cât este de important ca omul să stârpescă din rădăcină orice ce gând rău, orice "buruiană", care mai târziu se poate transforma în faptă rea. Şi le-a mai spus să se ferească de anturajele rele, de "merele stricate", care le pot afecta buna creştere şi educaţia creştină primită de la părinţii lor binecredincioşi.

Aşadar, să privim cu atenţie, din când în când, la ceea ce cultivăm în grădina gândurilor noastre!

 

Bogatul nemilostiv

3 noiembrie 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Texte alternatif

 

Să nu uităm... "copilul" !

2 noiembrie 2013

 

Într-o legendă se spune că o femeie săracă, cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră, a auzit un glas care i-a spus: “Intră şi ia tot ceea ce îţi doreşti, dar să nu uiţi ceea ce este mai important. Aminteşte-ţi că, după ce vei ieşi, poarta se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ce-i mai important”.

Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe un bolovan şi a început să strângă de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasă i-a vorbit din nou: “Ai doar 8 minute!”

Când au trecut cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi poarta s-a închis.

Atunci şi-a amintit că a uitat copilul înăuntru, iar poarta s-a închis pentru totdeauna.

Bogăţia a durat puţin, iar disperarea pentru totdeauna.

 

La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem 70 - 80 de ani pentru a trăi în această lume şi o voce ne aminteşte mereu: ”Nu uita ce e cel mai important!”

Şi cel mai important este sufletul, după care sunt celelalte valori: familia şi copii, viaţa, serviciul, educaţia, bunul simţ, bunul nume, adevărul şi demnitatea de om. În schimb câştigurile, bogăţia, plăcerile materiale ne fascinează într-atât încât uităm de ceea ce e mai important. Aşa ne risipim timpul şi dăm la o parte esenţialul: Bogăţia din noi - sufletul.

Să nu uităm niciodată că viaţa în această lume trece repede şi că moartea vine când ne aşteptam mai puţin. Iar când poarta vieţii se închide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Trăim într-o lume de probleme, neliniştiţi, şi toate numai pentru că am uitat ce e cel mai important: COPILUL din noi – SUFLETUL şi pe Cel ce ni l-a dat: DUMNEZEU, singurul Care ne poate da odihna.

 

Sfinţii Doctori Cosma şi Damian

1 noiembrie 2013

 

Sfinţii Făcători de Minuni şi Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian împreună cu mama lor Teodota erau din Asia Mică (după unii, din Mesopotamia). Tatăl lor care era necredincios a murit când ei erau încă copii. Mama i-a crescut în evlavia creştină. Prin exemplul vieţii ei şi prin citirea cărţilor sfinte, Sf. Teodota a păstrat puritatea vieţii copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutîndu-i să devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi. Educaţi şi formaţi ca doctori, ei au primit în dar harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave prin puterea rugăciunii. Ei vindecau chiar şi animale. Din iubire curată faţă de Domnul şi faţă de semeni ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "În dar aţi luat, în dar să daţi" (Mt. 10:8). Faima Sf. Cosma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi oamenii i-au numit doctori fără de arginţi.

Odată, sfinţii au fost chemaţi la căpătâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai găsit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinţi, numai prin credinţă şi puterea rugăciunii au reuşit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sănătoasă şi a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătîndu-i trei ouă şi zicînd: "Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viaţă, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fără de arginţi nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma întâmplarea, s-a întristat crezînd că făcînd aceasta fratele său a încălcat porunca.

Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el. Sf. Damian s-a stins şi el din viaţă la scurt timp şi toţi se întrebau unde va fi îngropat. Dar Dumnezeu a făcut o minune printr-o cămilă, pe care "doctorii" au vindecat-o şi care glăsuind cu voce omenească le-a spus să nu se îndoiască şi să-l pună pe Damian lângă Cosma pentru că Damian nu a acceptat ouăle de la femeie drept plată ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fără arginţi au fost îngropate împreună în Thereman (Mesopotamia). După moartea lor s-au înfăptuit multe minuni.

În Thereman, aproape de biserica Sfinţilor Cosma şi Damian, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în călătorie, lăsîndu-şi femeia singură pentru o perioadă destul de lungă de timp. Înainte să plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fără de arginţi" să aibă grijă de nevasta lui. Dar vrăjmaşul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a arătat femeii spunîndu-i că l-a trimis bărbatul ei să o ia şi să o ducă acolo unde era el. Crezîndu-l, ea s-a dus cu el şi când au ajuns într-un loc pustiu, vrajmaşul a vrut să o omoare. Văzînd pericolul care o păştea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute.

Atunci au apărut doi bărbaţi înfricoşători care l-au alungat pe diavol şi acesta a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă unde ajungînd ei, ea s-a închinat şi i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulţumi toată viaţa. Ei au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, după care s-au făcut nevăzuţi.

Tremurînd de uimire şi bucurie, ea a povestit la toată lumea minunea şi a mers la icoana binefăcătorilor ei rugîndu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfinţi sunt consideraţi protectori ai sfinţeniei căsniciilor creştine, precum şi dătătorii de armonie în viaţa soţilor. Sărbătorirea lor se face până şi în Rusia din vremuri străvechi.

Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie).

 

 vezi şi

   OCTOMBRIE 2013

   SEPTEMBRIE 2013

   AUGUST 2013

   IULIE 2013

   IUNIE 2013  

   MAI 2013

   APRILIE 2013

   MARTIE 2013

   FEBRUARIE 2013

   IANUARIE 2013

   DECEMBRIE 2012

   NOIEMBRIE 2012

   OCTOMBRIE 2012

   SEPTEMBRIE 2012

   AUGUST 2012

   IULIE 2012

   IUNIE 2012

   MAI 2012

   APRILIE 2012

   MARTIE 2012

   FEBRUARIE 2012

   IANUARIE 2012

   DECEMBRIE 2011

   NOIEMBRIE 2011

   OCTOMBRIE 2011

   SEPTEMBRIE 2011

   AUGUST 2011

   IULIE 2011

   IUNIE 2011

   MAI 2011

   APRILIE 2011

   MARTIE 2011

   FEBRUARIE 2011

   IANUARIE 2011

   DECEMBRIE 2010

   NOIEMBRIE 2010

   OCTOMBRIE 2010

   SEPTEMBRIE 2010

   AUGUST 2010

   IULIE 2010

   IUNIE 2010

   MAI 2010

   APRILIE 2010

   MARTIE 2010

   FEBRUARIE 2010

   IANUARIE 2010

   DECEMBRIE 2009

   NOIEMBRIE 2009

   OCTOMBRIE 2009

   SEPTEMBRIE 2009

   AUGUST 2009

   IULIE 2009

   IUNIE 2009

   MAI 2009

   APRILIE 2009

   MARTIE 2009

   FEBRUARIE 2009

   IANUARIE 2009

   DECEMBRIE 2008

   NOIEMBRIE 2008