Pagina


De ziua ta, Andreea
Într-a Sa înţelepciune, Dumnezeul Cel slăvit, Cel ce a clădit Pământul şi pe oameni i-a zidit, Le-a făcut pe toate bune, ba mai mult, chiar bune foarte, După cum citim ce scrie în Scriptură,-n Sfânta Carte. De la-ntemeierea lumii, Dumnezeu a plănuit Cine se va naşte-n lume şi momentul potrivit, Fiindcă El cu noi toţi are un plan bine stabilit, Şi vrea să-mplinim menirea pentru care ne-a zidit. Tot din zorii cei de aur ai creaţiei divine, Creatorul omenirii, Cel ce cârma lumii ţine, Din iubirea Sa cea mare, tot de-atunci, din vremea ceea Hotărât-a ca în lume să se nască şi Andreea. Aşadar, Andreea dragă, şi tu eşti în astă lume O fiinţă hărăzită cu o mare misiune, Pentru care, Domnul Slavei, te-a dotat cu daruri fine, Care trebuie cu brio să rodească întru tine. Ţi-a dat ochi, ţi-a dat mânuţe, ţi-a dat grai, ţi-a dat virtuţi, Care trebuie, cu râvnă, puse-n slujba celor mulţi. Ţi-a dat zâmbetul pe care să-l oferi, ca mângâiere, Celor necăjiţi din lume, care-au încetat să spere, Ţi-a dat prunci frumoşi, pe care, tu, de-aici de pe pământ, Să-i convingi s-ajungă îngeri, sus, în Rai, la Tatăl Sfânt, Şi tot El ţi-a scos în cale un flăcău, un „încrezut”, Soţul tău, ce ştii, că-n lume, te iubeşte cel mai mult. Şi-ai primit şi alte daruri şi talanţi necunoscuţi, Dar mai mult decât acestea, niciodată să nu uiţi Că,-ntr-o ţară ortodoxă, vrut-a Domnul, din vecie, Să te naşti şi să fii mamă unui neam de omenie. De aceea,-ntotdeauna, să te-ntrebi cu gând durut: Oare-mi fac eu datoria pentru care m-am născut? Înmulţit-am eu talanţii dăruiţi de Dumnezeu Sau i-am îngropat în tină şi-am uitat de scopul meu? Multe daruri are Domnul, pentru oameni pregătite, Însă cine să le ceară, căci de mulţi nu sunt râvnite… Dintre daruri şi harisme, dragostea e cea dintâi. Care este şi poruncă şi s-o cerem mai întâi. „Să iubeşti şi fă ce vrei!”, spune un îndemn divin Ce l-a spus, întâi, pe vremuri, Fericitul Augustin. Căci un om plin de iubire, nu mai face niciun rău; Pe toţi iartă, pe toţi crede şi e bun cu toţi, mereu. Dragostea e cea mai mare dintre daruri şi virtuţi Şi, de-aceea, glasu-i dulce totdeauna să-l asculţi! Sfânta dragoste, Andreea, în fiinţa ta să fiarbă, Iar smerenia să-ţi fie pe-al tău piept creştin, podoabă. Cu acestea două, sigur, vei petrece-n fericire, Iar la capătul vieţii o să afli mântuire. Pe aceste două daruri şi virtuţi dumnezeieşti Mă rog Domnului din ceruri, înmiit să le primeşti. Şi îţi mai doresc, Andreea, la mulţi ani şi mulţi urmaşi, Sănătate, fericire lângă soţ şi copilaşi, Pace-n casă şi iubire, pace-n suflet şi sfinţire, O credinţă lucrătoare, iar la capăt, mântuire! 27 iunie 2020

De ziua Luminiţei
La Praznicul Sfintei Muceniţe Fotini (26 Februarie), îţi urăm: LA MULŢI ANI, LUMINIŢA! Lumina Soarelui Cel Veşnic, Umplându-ţi inima de har, Mereu să te prefacă-n sfeşnic, Iubirii şi oricărui dar! Nădejdea - să o ai făclie, Iubirea - luminos veşmânt; Ţinându-ţi şi credinţa vie, Aşa s-ajungi în Raiul Sfânt!

De ziua Alinuţei
Azi, mi-a spus o muză, mie, Să îţi scriu o poezie, Fiindcă este, cum se ştie, Ziua ta de sindrofie, Când serbezi, cu bucurie, Început de drumeţie Spre frumoasa veşnicie. Iată, plin de bucurie, Bucuros încep a scrie, Dar nu-ţi scriu din inerţie Sau c-ai fi tu prea zglobie, Ci îţi scriu cu empatie, Fiindcă inima ţi-e vie, Clocotind de energie, Iar în suflet ai trezvie. De aceea tata-ţi scrie! Iată ce-ţi doresc eu, ţie: Ani frumoşi în căsnicie Lângă cei ce-ţi sunt dragi ţie, Şi să fii, cu vrednicie, O nobleţe de soţie Şi o mamă aurie! Nu zbura din colivie, Pentru vreo dulcegărie, Ci lucrează-n a ta glie, Cât vei fi aicea vie, Şi să nu doreşti şefie, Chiar de-ar curge bogăţie, Căci aici stăm cu chirie! Fugi cât poţi de erezie, De ochi răi, necurăţie, De mânie şi mândrie, De somn mult şi lăcomie, De cumplita duşmănie! Să iubeşti cu frenezie Tot ce e ortodoxie Şi-n virtuţi să fii făclie! Să-ţi iubeşti străvechea glie, A strămoşilor moşie, Prea-ncercata Românie! Iar când valuri de furie Vor lovi-n Ortodoxie, Să le-nfrunţi cu bărbăţie! Să ai o credinţă vie, O nădejde cu tărie Şi iubirea, temelie! Zilnic intră în chilie Şi,-n mireasmă de tămâie, Fă o rugă cu trezvie, Şi în inimă-o să fie O cerească bucurie! Nu uita de Liturghie, De spovadă deasă, vie, Şi de Euharistie! Mergi pe calea mijlocie Şi să faci apostolie, Ascultând de ierarhie! Nu avea prietenie Cu cei plini de viclenie Sau de rea credincioşie, Căci cu multă dibăcie Te vor duce în sclavie! Fugi de înşelătorie Şi a lumii nebunie, De barbara ei robie, Căci a ei prietenie, Pentru Cer, e vrăjmăşie! Să-i priveşti cu duioşie Pe cei care-ţi cer sfat ţie Şi la toţi, cu măiestrie, Să le-arăţi cărarea vie! Nu uita de năsălie, De Judeţ, de veşnicie, Nici de marea veselie, Sau de-a iadului robie, De vom sta în lenevie. Să petreci în armonie, Pace şi statornicie, Între cei de o frăţie Şi să ai nădejde vie, Că vom fi la bucurie! Să păzeşti cu străşnicie Ce ţi-a spus tătuţu’ ţie Şi-ai să afli bogăţie, O coroană aurie, În Cereasca-mpărăţie! La mulţi ani cu bucurie, Alinuţa, fată vie! Şi fii tare-n primărie! 3 ianuarie 2020

La ziua onomastică a fiului nostru, VASILE
Dragul nostru copilaş, Vasilică om fruntaş, Tu porţi nume greu şi sfânt, Ce-a-mpânzit acest pământ, Numele acelui, care A mai fost numit şi “Mare”, A slăvitului Vasile, Sfânt ce-a excelat prin mile, Ce-a fost tare milostiv Şi-n iubire excesiv. El a ajutat săracii, Copilaşii şi sugacii, El a fost un om de top Şi un mare filantrop. El a-nfiinţat ograda Zisă şi Vasiliada. El lăsat-a la popoare Multe cărţi folositoare. De la el avem, se ştie, Şi o Sfântă Liturghie. Aşadar, tu, Vasilică Porţi un nume ce obligă, Nume sfânt, de corifeu Şi înalt arhiereu. El înseamnă „împărat”, Nume binecuvântat, Care trebuie cinstit Prinr-un trai deosebit. Să-ţi doreşti şi tu Vasile, Şi-n virtuţi, dar şi în mile, Să-ţi urmezi cu mult onor Pe-al tău sfânt ocrotitor. Să-ţi doreşti a fi-mpărat Peste tot ce e păcat, Peste patimi şi virtuţi, Peste dorurile iuţi. Să trăieşti mulţi ani, Vasile, Să-ţi dea Domnul multe zile, Să-ţi trăiască copilaşii, Frăţiorii, finii, naşii! Tot ce ai, întreaga casă, Şi nevasta ta frumoasă. Să-ţi sporească tot ce ai, Ca să ai de un’ să dai. Să-ţi dea Domnul o cunună După inima ta bună La mulţi ani, cu sănătate Şi cu reuşite-n toate! 1 IANUARIE 2020

La Botezul nepotului MATEIAŞ
Azi, când toată lumea cântă şi petrece în colinde, Pentru vestea minunată, ce-n iubire ne aprinde, Vestea Naşterii slăvite a Pruncuţului Hristos, Iată, altă bucurie ce ne mângâie frumos! Azi în casa noastră vine un străluce sufleţel, Care, de acum devine, prin botez, creştin şi el. Bucuria-mi este mare şi-o ascunde nu prea pot, Căci Matei, creştin de astăzi, e al zecelea nepot. Casa noastră-ncăpătoare, de Cer binecuvântată, E de-acum şi mai înaltă, şi mai lungă, şi mai lată. E aşa, c-aşa vrea Domnul, dar şi noi la fel dorim, Căci suntem vreo doua’ş’patru şi nu vrem să ne oprim. Zilnic eu îi port în rugă pe cei douăzeci şi trei, Dar mai mult îi port în suflet pe cei zece nepoţei: Pe Emanuel poznaşul, alias Năzdrăvănel, Pe IT-istul Alexandru, pe Andrei cel cuminţel, Pe Maria cea frumoasă şi pe Ana Cosânzeana, Şi pe scumpa Teodora, zis şi Eminesciana, Şi pe Sofia-nţeleapta, pe Matei cu daruri multe, Pe Ioana, zis bomboana şi Iustin, mocan de frunte. Însă, dintre toţi nepoţii, Mateiaş, azi, e în top, Căci spălat e-n apa sfântă şi stropit e cu isop. Azi, Hristos, Cel care-n haină de lumină se îmbracă, I-a dat haină luminoasă ca într-însa să petreacă. Tot de azi primit-a, iarăşi, şi un înger păzitor, Iar Matei Evanghelistul îi e brav ocrotitor. Tot de-acum, Matei mai are doi părinţi spirituali, Naşii lui, Ştefan şi Oana, naşi frumoşi şi verticali. Tot la fel ne-a dat şi nouă, când am fost purtaţi de naşi Spre botezul nemuririi, ei fiindu-ne chezaşi, Haină sfântă şi curată, strălucită şi frumoasă. Întrebarea este dacă a rămas tot luminoasă? Am aflat un lucru mare, tot citind prin cărţi mereu, Că Matei înseamnă „darul oferit de Dumnezeu”. Înţelegem, cu speranţă, că şi pruncul Mateiaş E un dar primit din ceruri, un străluce îngeraş. Mulţumim din inimioare Dumnezeului cel Mare, Pentru darul ce primit-am, pentru marea Sa-ndurare, Şi-L rugăm pe Bunul Tată, Fiul şi pe Duhul Sfânt Ca Matei să fie cel mai bun creştin de pe pământ. Iară Marelui Apostol şi Evanghelist Matei, Cu smerenie îi cerem noi cei douăzeci şi trei, Să îi fie pildă vie de urmat şi de trăire, Ca la capătul vieţii, el, să afle mântuire. Naşilor Ştefan şi Oana, nu uitaţi, ce sigur ştiu, Că Matei, de azi ‘nainte, este primul vostru fiu! De aceea, se cuvine, cât mai des să-l cercetaţi Şi să îi purtaţi de grijă, ca părinţi adevăraţi. La mulţi ani cu sănătate, dragul nostru Mateiaş, Cel mai dulce şi mai nobil, de pe lume, copilaş! De aceea, noi îţi zicem, azi, cu dragoste deplină: Bine ai venit în casa şi familia creştină! 28 decembrie 2019