Înapoi la CUPRINS

 

SFATURI

PENTRU CREŞTINII CARE AU PĂRĂSIT PĂCATELE ŞI S-AU ÎNTORS DIN TOATĂ INIMA LA DUMENZEU

 

Cel ce s-a trezit la adevărata lumină a credinţei şi vrea să-şi menţină hotărârea de a nu mai cădea iarăşi în aceleaşi păcate pe care le-a făcut, sau poate chiar mai grele, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, şi anume:

1. Să nu judece păcatele altuia;

2. Să nu râdă de păcatele altuia;

3. Să nu laude păcatele altuia;

4. Să nu se facă părtaş la păcatele altora.

Iar ca să nu te împiedici de păcatele altora, trebuie ca în orice clipă să-ţi vezi păcatele tale, să ţi le scoţi înaintea ochilor tăi, mai ales seara şi dimineaţa la rugăciune, să te plângi şi să te dispreţuieşti pe tine însuţi, considerându-te ca fiind cel din urmă om, ca unul care nu e vrednic de mila şi iertarea lui Dumnezeu, pentru că mai plăcut este înaintea Lui Dumnezeu păcătosul smerit decât dreptul mândru. Şi trebuie să ştim şi aceasta că nimeni nu se mântuieşte cu puterile sale, decât numai cu Harul şi Puterea Lui Dumnezeu.

Iar dacă facem păcatele amintite mai sus, adică: judecăm păcatele altora, râdem de păcatele altora, sau lăudăm păcatele altora, şi ne amestecăm în astfel de păcate, cu siguranţă ne părăseşte Harul Lui Dumnezeu, fiindcă păcatul mândriei este cel mai scârbos păcat înaintea Tatălui Ceresc.

De aceea se cuvine să avem în faţa ochilor noştri păcatele noastre deoarece, chiar dacă le-am spovedit, dar nu am făcut pocăinţă, să fim siguri că n-am făcut de ajuns pentru iertarea lor. Cu atât mai mult, dacă mai şi vorbeşti de păcatele altora, pierzi darul iertării de la Dumnezeu şi ţi se dublează toate câte ai făcut.

Să luăm aminte şi să nu ne înşelăm singuri, căci de aceea vedem atâtea căderi mari printre creştini. Aşa că e bine să ne facem mereu socoteala păcatelor noastre.

De fiecare dată să-ţi aminteşti la rugăciune de toate păcatele care le-ai făcut, chiar dacă le-ai spovedit, şi să te căieşti pentru ele plângând. Şi dacă ai făcut curvie sau preacurvie, să zici aşa: “Doamne, iartă-mă pe mine curvarul şi preacurvarul”. Şi chiar dacă nu ai făcut cu fapta curvie sau preacurvie, tot e bine să zicem aşa pentru că toţi se plâng de gânduri urâte şi murdare şi toţi L-am părăsit pe Mirele Ceresc, făcând voia şi poftele demonilor cu păcatele noastre de tot felul, oricare ar fi ele, iar aceasta este tot un fel de desfrânare, însă sufletească.

Cine  a făcut avorturi, să zică: “Doamne, iartă-mă pe mine criminala!”. Şi, aşa, să-şi amintească omul de fiecare păcat: mai întâi de cele mari care apasă conştiinţa şi apoi, pe rând, de cele mici. Iar când te aşezi la rugăciune, scoate-ţi lista cu păcatele tale şi căieşte-te, plângi şi să-ţi pară rău din toată inima pentru ele. Să promiţi Mântuitorului că nu mai faci. Această pocăinţă este adevărată: cu post şi rugăciune, cu ajunări, metanii şi închinăciuni, cu fapte bune şi osteneli. Cine poate, să se scoale la miezul nopţii şi să facă rugăciuni.

Să nu credem că ne plătim de păcate cu bani, căci fără pocăinţă nu este nimic.

Să ai grijă la rugăciune să nu uiţi pe binefăcătorii cei sufleteşti şi trupeşti. Nu uita pe cel ce te-a trezit la credinţă. Nu uita pe cel ce ţi-a făcut vreun bine sufletesc sau trupesc. Să fii recunoscător faţă de toţi care ţi-au făcut vreun bine cât de mic şi să socoteşti binele acela, mare.

Să ai grijă să te rogi pentru vrăjmaşii tăi ca să-i ierte Dumnezeu şi pe ei şi să-i întoarcă la calea credinţei. De la nimeni să nu lipsească aceste rugăciuni:

1. Rugăciunea care cuprinde principalele cereri, adică cea cu 16 metanii;

2. Rugăciunea cu 60 metanii, aceea cu închinăciuni pentru viaţa şi patimile Domnului;

3. Rugăciunea de milostivire către toţi sfinţii;

4. Fragmente din Psaltire, împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi;

5. Canon de pocăinţă pentru iertarea păcatelor care se va citi mai mult în Postul Paştelui;

6. Rugăciunea pentru mântuirea sufletului care este cuprinzătoare şi are o mare putere. Aceasta să nu lipsească în nici o zi.

  

Înapoi la CUPRINS