Suflete trist,

Ştiu durerea ta,
Şi necazul tău,
Şi cât eşti de trist,
Şi cât ţi-e de greu.

Dacă vrei îndată
Ca să scapi de greu,
Să citeşti cu lacrimi
Paraclisul meu.

Suflete zbuciumat,

Ştiu ce te frământă,
Ştiu că nu ai pace,
Şi că nu ai tihnă
De un timp încoace.

De-ai citi adesea
La Psaltirea mea,
Tot ce te frământă
Se va spulbera.

Suflete pătimitor,

Patima pe care
Vrei să o goneşti,
N-o să plece iute
Dacă n-o sileşti.

Dacă vrei să scapi,
Să-mi asculţi cuvântul:
Roagă-te citind
"Acoperământul"

Suflete întărit,

Dacă, sincer, vrei
Să te mântuieşti,
Pace n-o să ai,
Tihnă nu găseşti.

Ori de cate ori
Eşti scârbit şi trist,
Cheamă-mă citindu-mi
Imnul acatist.

Suflete delicat,

Eu am îndrăsneală
Către Fiul meu.
De ce n-apelezi
Să te-ajut mereu ?

Pentru asta, sunt
Tare supărată
Pe cei ce nu-mi cer
Ajutor vreodată.

Suflete neponderat,

Sunt Împărăteasa
Cerului - Maria.
Studiază-mi bine
Iconografia !

Dacă-ţi place, sincer,
Să-mi urmezi cuminte
Şi-n înfăţişare,
Dar şi în veşminte.

Suflete ciudat,

Zilnic, din icoană
Eu privesc la tine,
Insă, tu, mai rar
Mă priveşti pe mine.

Uneori mă bucur
Că te văd curat,
Dar, câteodată,
Te cam porţi ciudat.

Suflete trufaş,

Iată, eu sunt roaba
Ce am fost aleasă
Tatălui din ceruri
Ca să-i fiu mireasă.

Roagă-te din suflet
Ca să fii smerit,
Căci, din cer, pe îngeri,
Fala i-a trântit.

Suflete îngreunat,

Chiar de-s Născătoarea
Domnului Iisus,
Am lăsat pământul
Şi la cer m-am dus.

Şi tu ai să zbori,
Şi-ai să laşi pământul;
Nu te-ngreuna,
Însă, cu argintul.

Suflete comod,

Ştii de ce creştinii
Nu se roagă mie ?
Nu din rea voinţă,
Ci din lenevie.

Te îndemn la rugă,
La mai multe fapte,
Căci tu ştii că lenea
E păcat de moarte !

Suflete îngrijorat,

Ca şi la Vlaherne
Vin cu tot soborul
Şi-n bisericuţe
Vizitez poporul.

Te-am văzut, adesea,
Stând pios, cuminte.
Ţi-am văzut doar trupul
Însă... fără minte.

Suflete fericit,

Ai îmbătrânit
Pe-al credinţei drum.
Mulţi te-au părăsit;
Nu mai sunt acum.

Mergi tot înainte !
Nu păşi greşit !
Să nu pierzi averea
Ce-ai agonisit.

Copilul meu,

Iată că, vrăjmaşul
Vine şi în vis
Să-ţi arate iadul,
Sau vreun paradis.

Când te înspăimântă,
Copilaş iubit,
Să mă strigi pe nume
Şi am şi sosit.

Suflete suferind,

Eşti bolnav şi ştiu
Cât îţi e de greu,
Cât se chinuieşte
Sufleţelul tău.

De ce nu mă chemi
Sa te vindec eu ?
Căci am mare har
De la Dumnezeu.

Suflete optimist,

Lesne ai să cazi
De te-ncrezi în tine.
De aceea-ţi spun:
Să m-asculţi pe mine !

Să îţi pui nădejdea
Doar în Fiul meu
Şi, atunci, copile,
Te ajut şi eu.

Suflete frumos,

Sus, aici în rai,
Sunt înconjurată
De miros de flori,
Care te îmbată.

Eu am o dorinţă
Vreau, cu râvnă mare,
În a mea grădină,
Tu, să fii o floare.

Suflete umil,

Curse-s la tot pasul
Pe cărarea dreaptă;
Răul te-nconjoară,
Laţul te aşteaptă.

De mă rogi fierbinte,
Eu te scap de rău,
Căci, tu, eşti creştine
Fiu din neamul meu.

Suflete rugător,

Mult îmi plec urechea
Când te-aud cântând,
Lăudând pe Domnul
Şi tot Cerul Sfânt.

Roagă-te cântând !
Roagă-te mereu !
Şi-ţi voi duce cântul
Sus, la Fiul meu.

Suflete ajutat,

Eu ajut de-a pururi
Celui ce mă cheamă,
Celui care, sincer,
Simte că-i sunt mamă.

Care mamă-şi lasă
Fiul ei când plânge ?
Oare nu-l dezmiardă
Şi la piept îl strânge ?

Suflete hotărât,

Ştiu că ai în minte
Grija mântuirii
Şi te preocupă
Ceasul despărţirii.

De mă rogi adesea,
Cu credintţă vie,
Pentru mântuire
Voi fi scară ţie.

Suflete ager,

Tot ce îmi vei cere,
Repede voi duce
Sus, de tot, în ceruri,
Fiului Cel Dulce.

Dar ceva vreau, totuşi,
Să te rog niţel:
Cere-n rugă lucruri
Vrednice de El.

Suflete distins,

Cu nespusă milă
Eu, din multe valuri,
Te-am salvat cu ruga
Şi te-am scos la maluri.

Mergi cu grijă multă
Şi-ocoleşte malul ,
Să nu cazi în apă !
Că te fură valul.

Suflete îndoielnic,

Pune langă fapte
Şi credinţă vie
Şi-orice îndoială
Spune-o, sincer, mie.

Crede în Iisus !
Crede-n Fiul meu !
Şi-ţi voi fi o scară
Către Dumnezeu.

Suflete slăbit,

Ai slăbit cam mult
Fiindcă nu citeşti
Vieţile de sfinţi,
Cărţi duhovniceşti.

Să-mi citeşti, te sfătui,
Cartea cu minuni,
Ca să vezi ce grijă
Port pentru creştini.

Suflete uşurat,

Cu iubire multă,
Eu i-am ruşinat
Pe vrăjmaşii care,
Te-au împresurat.

De-or mai îndrăzni
A te supăra,
Nu mai sta pe gânduri;
Dă-i pe mâna mea !

Suflete agitat,

La Buna-Vestire,
Dacă n-ascultam,
Toţi - şi mic, şi mare -
Toţi, în iad mergeam.

Te îndemn, de-aceea,
Să faci ascultare !
Şi-ai să simti, ca mine,
Bucurie mare.

Suflete ocrotit,

Ai un of pe care
Nu-l spui nimănui.
De ce uiţi că sunt
Maica Domnului ?

Ca să ai, iar, pace,
Roagă-te mai mult !
Şi-ţi promit, copile,
C-am să te ascult.

Suflete curat,

Ce-ţi doresc din suflet ?
Ce-ţi doresc eu ţie ?
Să-mi urmezi cu pace
Mie-n curăţie.

Eu ajut în grabă
Celor ce sunt vrednici,
Care-s şi la suflet
Buni şi feciorelnici.

Suflete senin,

Când vrajmaşi de moarte
Te aşteaptă-n poartă,
Tu să strigi la mine
Şi te scap îndată.

Dacă mă asculţi,
Te voi asculta,
De eşti fiul meu,
Eu sunt mama ta.

Suflete talentat,

Ai primit un dar
De la Fiul meu,
Care te obligă
Să munceşti mereu.

Ai primit talantul
Nu să te mândreşti,
Ci, cu străduinţă,
Să îl înmulţeşti.

Suflete neclintit,

Dacă eşti în scârbe,
Cheamă-mă mai des
Şi voi face totul
Ca să ai succes.

Căci ajut fierbinte
Şi nu părăsesc
Pe cei ce mă cheamă,
Neamul cel iubesc.

Suflete râvnitor,

Eu cutreier lumea
Şi o cercetez,
Ca să văd durerea
Şi s-o alinez.

Mergi şi tu în lume,
Că e necredinţă
Şi, cât poţi, ajut-o
Cu o vorbuliţă !

Suflete alinător,

Eu mă rog, să ştii,
Pentru-ntreaga lume
Şi v-ajut pe toţi
Cu afecţiune.

Şi tu să te rogi
Pentru fraţii tăi,
Însă, cu iubire,
Chiar de-s buni sau răi.

Suflete muncit,

Ai căzut şi astăzi ?
Pune început
Nou de pocăinţă
Şi-am să te ajut.

Iaraşi te ridică !
Dar ai grijă mare,
Ca să prinzi finalul,
Totuşi, în picioare.