Suflete cald, M-am născut pe paie, Într-o iesle rece. Mi-a-ngheţat năsucul; Tremurul nu-Mi trece. Dacă e calduţă Inimioara ta, Mi-aş dori să intru Şi să stau în ea.	Suflete sensibil, Vezi cât sunt de mic Şi de drăgălaş ? Am venit din ceruri În acest sălaş. De ţi-e drag de Mine Şi de mama Mea, Cheamă-Mă la tine, În căsuţa ta !	Suflete pasiv, Ca să fii cu Mine În ceresc sălaş, M-am făcut ca tine: Prunc şi copilaş. Spune-Mi: vrei cu Mine Sus, în Cerul Sfânt ? Sau ramâi aicea, Jos, pe-acest Pământ ?
Suflete inocent, Noaptea am venit, Noapte am aflat. Iată omenirea Cum M-a aşteptat ! Ţi-am adus Lumină ! Nu o refuza ! Umple-ţi inimioara Şi căsuţa ta !	Suflete ostenit, Bethleemul doarme. Nimeni nu M-aşteaptă. Lumea vede steaua, Dar nu se deşteaptă. Tu cum Mă aştepţi? Stele s-au ivit ! Noaptea e în toi ! Sau... eşti obosit ?	Suflete începător, Iarna M-am născut Jos, pe paie reci, Ca să-ţi fie ţie Cald şi bine-n veci. Ce vreau de la tine Ca recunoştinţă: Pentru tot trecutul, Sinceră căinţă.
Suflete călduţ, M-am născut odată Pentru omenire, Însă, am găsit-o Rece în iubire. Dacă e fierbinte Sufleţelul tău, Cheamă-Mă la tine Să Mă nasc din nou !	Suflete dezinteresat, Am venit în lume Blând şi umilit, Chip de om luându-Mi, Fiindcă v-am iubit. Voi veni din nou La al Meu popor, Dar de data asta Ca Judecător.	Suflete nepăsător, Steaua ne vesteşte Nouă bucuria: Astăzi S-a născut Pe Pământ, Mesia. Simţi tu bucurie Cu adevărat, Că Stăpânul lumii, Azi, S-a întrupat ?
Suflete indiferent, M-am născut în iesle Lângă dobitoace Şi-n oraş nu-i nimeni Foc în sob-a-Mi face. Dacă iar M-aş naşte, Iar M-aş întrupa, As găsi căldură În cămara ta ?	Suflete domol, Lângă dreptul Iosif Am lucrat de mic: El dulgher şi calfă, Eu ca ucenic. Pentru trup, se cade Să lucrezi la fel, Însă mai cu râvnă Pentru sufleţel.	Suflete neascultător, Dumnezeu fiind, Chiar de-s Împărat, De măicuţa Mea Eu am ascultat. De aceea-ţi zic: Să faci ascultare De cel rânduit, Chiar de-i mic sau mare !
Suflete adormit, Am venit cu pace Ca un fulguşor. N-am vrut să vă tulbur Somnul cel uşor. Am venit la voi, Fii mei iubiţi ! Noaptea este rece ! Vreţi să vă treziţi ?	Suflete îndrăzneţ, De primejdii fugi, Nu le înfrunta ! Ca să nu te pierzi Din mândria ta. Căci şi Eu cu Maica, M-am ascuns fugind De prigonitori, Tocmai în Egipt.	Suflete somnoros, M-aţi primit în staul, M-aţi primit dormind Şi n-am vrut ca somnul Să vi-l stric venind. Dacă voi şi astăzi, Încă mai dormiţi, Vă anunţ că-i timpul Ca să vă treziţi !
Suflete pesimist, M-am născut, cum ştii, În sărac locaş Şi am fost în lume Ca un chiriaş. De ce vrei aici, Casă să-ţi ofer, Când, Eu, pot să-ţi dau Casă sus, în cer ?	Suflete semeţ, N-am venit în lume Ca un împărat, Cu alai şi pompă Şi încoronat. Am venit cu pace, Blând şi umilit. Tu să iei aminte Şi să fii smerit !	Suflete sincer, Vin şi anul ăsta Să vă vizitez Şi, ca-n orice an, Tainic Mă-ntrupez. Vin cu o dorinţă Fii Mei iubiţi: Să-mi găsesc creştinii Sincer spovediţi !
Suflete aţipit, Cerul şi Pământul Astăzi s-au unit. Taina cea din veacuri S-a descoperit. Răscumpărătorul Schimb-a lumii soartă. N-auzi cum mai bate Şi la tine-n poartă ?	Suflete cinstit, Azi Fecioara-Maică Naşte o Comoară - Pe Mântuitorul - Şi e tot fecioară. Cât de mult iubeşte Domnul pe fecioare ! Iată un prilej Pentru cugetare.	Suflete feciorelnic, Mi-am ales cu drag Mamă pe Maria, Pentru că în ea-i Toată curăţia. Nu M-aş fi născut Prunc şi copilaş, Dacă nu găseam Astfel de locaş.
Suflete temător, Pricepând Irod Că o stea răsare, S-a pornit cu ură Ca să Mă omoare. Şi pe voi irozii Azi vă urmăresc. Însă nu vă temeţi ! Eu îi biruiesc !	Suflete generos, Magii se închină Pruncului Iisus. Şi cu bucurie Daruri i-au adus. Să te-nchini şi tu Pruncului Ales, Domnului din cer, Dar ceva mai des.	Suflete paşnic, Blând v-am cercetat Dintru înălţime Eu, Mântuitorul, Unul din Treime. Naşterea dorită De poporul Meu, Fie pentru tine Naştere din nou !
Suflete darnic, Magii Mi-au adus Aur mult, curat, Cunoscând de Sus Că sunt Împărat. Adu-Mi şi tu Mie Aurul credinţei, Aurul iubirii Şi al umilinţei !	Suflete mânios, Smirnă şi tămâie Magii Mi-au adus, Aur pe tipsie Şi, apoi, s-au dus. Vreau şi de la tine: Smirna curăţiei Şi tămâia păcii, Nu cea a mâniei.	Suflete îndatorat, Eu sunt împărat Şi arhiereu, Sunt şi prooroc, Sunt şi Dumnezeu. Aur ştiu că n-ai, Smirna este rară; Dă-Mi tămâia rugii Ca pe o comoară.
Suflete distrat, Mama M-a născut, Mama M-a-nfăşat, Mama M-a crescut Şi M-a legănat. Cum să n-o iubesc, Eu, pe mama Mea ! Tu cât o iubeşti, Pe mămica ta ?	Suflete folositor, Îngerii din cer Naşterea vestesc; Prin cântări divine Mă slavoslovesc. Să vesteşti şi tu Naşterea creştine ! Dar prin pilda vieţii, Vreau, Eu, de la tine.	Suflete melancolic, Îngeraşii cântă Fiindcă Mă iubesc Si-adunaţi în cete, Naşterea vestesc. Vrei să-Mi cânţi şi tu ? Vreau să îţi ascult Vocea ce ţi-am dat-o, Care-Mi place mult.
Suflete prădat, Haină de lumină La botez ţi-am dat; Ca pe o mireasă Te-am încununat. Ori ai fost prădată, Scumpa mea mireasa? Căci Te văd pătată Şi cam zdrenţuroasă.	Suflete împodobit, Simt de la un timp Că Mă ocoleşti; Nu mai eşti la fel, Nu Mă mai iubeşti. Află despre Mine Că sunt tot fidel: Mă gândesc la tine, Te iubesc la fel.	Suflete viu, Pentru omenire, De al vostru dor, Eu, ce sunt iubire, Vin, Mă nasc şi mor. Dacă simţi fiorul Dragostei divine, Să te umple dorul, Să iubeşti ca Mine !
Suflete delăsător, Magii cunoşteau C-am să vin în lume, Însă nu ştiau Vremea când anume. Dar Mă aşteptau, Se gândeau la Mine. Tu te mai gândeşti ? Mă aştepţi, creştine ?	Suflete vestitor, Primii mei apostoli - Magii şi păstorii - Au vestit la lume Ziua întrupării. Tot ca un apostol Să vesteşti, cu dor, Despre Cel ce-ţi este Ţie, Salvator !	Suflete evlavios, Mie, Dreptul Iosif, Om curat şi sfânt, Mi-a fost ca un tată, Copilaş fiind. El e păzitorul Brav al fecioriei. Să-l chemaţi, de vreţi Darul curăţiei.
Suflete recunoscător, Magii M-au dorit Şi M-au căutat; După stea mergând, Iată, M-au aflat. Dacă n-aveţi stea, N-o să Mă găsiţi ! Iar de o aveţi, Să o preţuiţi !	Suflete amăgit, Învăţaţii lumii, Magii din vechime, Studiau cu râvnă Tainele divine. Faci la fel şi tu ? Cercetezi, tu, oare, Sfintele Scripturi, Sau numai ziare ?	Suflete făţarnic, Naşterea cea sfântă Şi preaminunată, A Lui Dumnezeu, Este aşteptată. Dar vă-ntreb acuma: Sincer e creştinul ? Naşterea aşteaptă, Sau mai mult... Crăciunul.
Suflete nestatornic, M-am născut în iesle, Lângă dobitoace. M-au primit voioase Şi cu multă pace. Cu suflarea lor, Eu M-am încălzit Şi nici mai târziu, Nu M-au răstignit.	Suflete luminat, Steaua sus răsare, Falnic străluceşte Şi cu orice rază, Naşterea vesteşte. Să vesteşti ca steua Ziua asta mare, Fii ortodoxiei, Stea strălucitoare !	Suflete lucrător, Iată că păstorii, Oameni fără nume, Mi-au făcut vestită Naşterea în lume. Nici tu n-ai un nume; Mulţi te văd codaş, Însă tu lucrează Ca un păstoraş !
Suflete supărat, Cetele de îngeri M-au înconjurat Cu cântări de slavă, Când M-am întrupat. Tu de ce nu vrei, Dragul Meu ostaş, Ca să Mă slăveşti Ca un îngeraş ?	Suflete cumpătat, Am venit la voi Numai din iubire, Să vă chem pe toţi La desăvârşire. Fiţi desăvârşiţi Precum Tatăl este ! Nu vă încurcaţi În lucrări terestre !	Suflete preţuit, Iată sunt acuma, Ce n-am fost mereu. Sunt, de la-ntrupare, Om şi Dumnezeu. Om Mă fac luându-Mi Chipul omenesc, Ca să fac din tine Chip dumnezeesc.
Suflete onest, Eu nu M-am născut În odăi regale, Ci-n miros de grajd Şi de animale. Ştii care-i mirosul Care-Mi place Mie ? E parfumul rugii Noaptea la făclie.	Suflete apărat, Pentru cât greşeşti Tu, Lui Dumnezeu, Pentru că nu-ţi pasă De oftatul Meu, Te-aş certa mai des, Însă nu Mă lasă Sfânta Născătoare, Marea-mpărăteasă.	Suflete nobil, Vrei aici în cer, Veşnic cu Hristos ? Vrei să îţi ofer Cerul luminos ? Vrei tu, fericire, Viaţă, vrei să-ţi dau ? Vrei tu, nemurire ? Zi atâta: "Vreau !".
Suflete nerecunoscător, Preacurata mamă, Care M-a născut, Este pentru tine Totdeauna scut. Ea îmi cere-ntruna Milă şi-ndurare. Eşti tu, oare, vrednic De iubirea-i mare ?	Suflete mâhnit, Bucurie cauţi Pe acest Pământ ? Dar de ce n-o cauţi Sus, în Cerul Sfânt ? Cere-o dela Mine, Căci, Eu, sunt Mesia Şi la Mine este Toată bucuria.	Suflete însemnat, Eu sunt Viaţa lumii Şi izvor de viaţă ! Eu sunt Creatorul Celor ce-s de faţă ! Cel ce Mă urmează, Nici că va pieri, Ci în rai, cu Mine, Veşnic va trăi.
Suflete luptat, Eu când văd prezentul Brav şi hotărât, Nu mai iau în seamă Un trecut urât. Ţine asta minte, Spre al tău folos: Fă din orice clipă Un prezent frumos !

Pagina: 1 2 3 4